ANTONOMAZĂ (< fr. antonomase < gr. antonomasia) Figură de stil socotită de unii autori o varietate a metaforei (v.), a sinecdocei (v.) prin care un nume propriu este folosit în locul unui substantiv comun sau a unei perifraze și invers (ex. Neron, pentru tiran; Aristofan, pentru scriitor care atacă fără cruțare moravurile societății, Mecena, pentru protector al artelor; poetul țărănimii, pentru G. Coșbuc; poetul Nopților, pentru Al. Macedonski; bardul de la Mircești, pentru V. Alecsandri; Cetatea eternă, în loc de Roma etc.).