ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.

ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.

ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. Realizat înainte de momentul cuvenit. Plată anticipată. Răspuns anticipat. Mulțumiri anticipate. ◊ (Adverbial) Abonamentul la radio se plătește anticipat.

ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau momentul cuvenit. – V. anticipa.

anticipát adv., adj. m., pl. anticipáți; f. sg. anticipátă, pl. anticipáte

anticipát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anticipa] 1-4 Anticipare (1-4).

anticipát², -ă [At: DA / Pl: ~ați, -e / E: anticipa] 1 a Realizat sau considerat realizat înainte de termenul fixat. 2 av Făcut înainte de momentul potrivit. 3 av Primit în mod devansat față de un termen. 4 a Prezis de cineva. 5 a (D. deciziile adversarului) Ghicit². 6 a (D. descoperiri științifice viitoare) Imaginat².

ANTICIPÁT adj. prealabil, preliminar, premergător. (O condiție ~.)

ANTICIPÁT, -Ă adj. Făcut înainte de un anumit moment. // adv. Cu anticipație. [< anticipa].

ANTICIPÁT adv. cu anticipație. (< fr. anticipé)

*anticipát, -ă adj. Apucat în ainte [!], făcut pin [!] anticipațiune: plată anticipată. Adv. A plăti anticipat.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «asupra») A o lua înainte, a face ceva înaintea momentului cuvenit.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).

anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă

anticipá vb., ind. prez. 1 sg. anticipéz / antícip, 3 sg. și pl. anticipeáză / antícipă

anticipá vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 49 / Pzi: -pez și (înv) anticíp / E: fr anticiper, lat anticipare] 1 A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată). 2 A face sau a spune ceva înaintea momentului potrivit. 3 A prezice fapte viitoare ale altcuiva. 4 A ghici următoarele decizii ale unui adversar. 5 A imagina descoperiri științifice viitoare și consecințe posibile ale lor, în literatura de science- fiction.

ANTICIPÁ vb. 1. v. prevesti. 2. v. presimți.

ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].