2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

animát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anima] 1-2 Animare (1-2).

animát2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ați, ~e / E: anima] 1 Activat. 2 Însuflețit. 3 Viu. 4 Expresiv. 5 (Îs) Desen ~ Film alcătuit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării.

ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film constituit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – V. anima.

ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit; viu, vioi. Discuție animată. ◊ Flăcăi cu cămeși albe și brîie late, fete rumene și pălite de soare cu altițe și fote colorate, întrecîndu-se care să se zbuciume mai tare, înfățișau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. ◊ Desene animate sau (mai rar) desen animat = serie de desene grupate în jurul unei teme de obicei naive, proiectate pe un ecran de cinematograf într-o succesiune atît de rapidă, încît spectatorii au impresia unor scene cu mișcare adevărată. Cinematografia își va ridica producția pînă la 12 filme artistice pe an, pe lîngă numeroase filme de desen animat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit; viu, vioi. ◊ Desene animate = film de cinematograf în care personajele și decorurile sunt desenate. – V. anima.

ANIMÁT s., adj. 1. s., adj. (GRAM.) (rar) sexuat. (Genul ~ și genul inanimat.) 2. adj. v. însuflețit, viu. (O discuție ~.) 3. adj. v. însuflețit.

Animat ≠ inanimat, neanimat, neînsuflețit

ANIMÁT, Ă adj., s.n. Însuflețit, viu. ◊ Desene animate = v. desen. [Cf. fr. animé].

ANIMÁT, -Ă adj., s. n. însuflețit, viu. ♦ desene ~ e = film de animație. (< fr. animé)

ANIMÁT ~tă (~ți, ~te) v. A ANIMA și A SE ANIMA.Film cu desene ~te film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție dă impresia de mișcare. /v. a (se) anima

animat a. 1. însuflețit; 2. fig. iritat.

*animát, -ă adj. (lat. animatus). Însuflețit: toțĭ eraŭ animațĭ de acelașĭ gînd. Plin de viață, de mișcare: bal animat. Adv. A cînta animat.

animá [At: ȘINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: ~méz / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Șfg) A da viață. Si: a însufleți.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ, aním și animez, vb. I. Tranz. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦ Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare).

animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă

ANIMÁ vb. v. însufleți.

arată toate definițiile

Intrare: anima (vb.)
anima1 (1 -m) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anima
  • animare
  • animat
  • animatu‑
  • animând
  • animându‑
singular plural
  • ani
  • animați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anim
(să)
  • anim
  • animam
  • animai
  • animasem
a II-a (tu)
  • animi
(să)
  • animi
  • animai
  • animași
  • animaseși
a III-a (el, ea)
  • ani
(să)
  • anime
  • anima
  • animă
  • animase
plural I (noi)
  • animăm
(să)
  • animăm
  • animam
  • animarăm
  • animaserăm
  • animasem
a II-a (voi)
  • animați
(să)
  • animați
  • animați
  • animarăți
  • animaserăți
  • animaseți
a III-a (ei, ele)
  • ani
(să)
  • anime
  • animau
  • anima
  • animaseră
anima2 (1 -mez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anima
  • animare
  • animat
  • animatu‑
  • animând
  • animându‑
singular plural
  • animea
  • animați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • animez
(să)
  • animez
  • animam
  • animai
  • animasem
a II-a (tu)
  • animezi
(să)
  • animezi
  • animai
  • animași
  • animaseși
a III-a (el, ea)
  • animea
(să)
  • animeze
  • anima
  • animă
  • animase
plural I (noi)
  • animăm
(să)
  • animăm
  • animam
  • animarăm
  • animaserăm
  • animasem
a II-a (voi)
  • animați
(să)
  • animați
  • animați
  • animarăți
  • animaserăți
  • animaseți
a III-a (ei, ele)
  • animea
(să)
  • animeze
  • animau
  • anima
  • animaseră
Intrare: animat
animat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animat
  • animatul
  • animatu‑
  • anima
  • animata
plural
  • animați
  • animații
  • animate
  • animatele
genitiv-dativ singular
  • animat
  • animatului
  • animate
  • animatei
plural
  • animați
  • animaților
  • animate
  • animatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)