3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

animá [At: ȘINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: ~méz / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Șfg) A da viață. Si: a însufleți.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ, aním și animez, vb. I. Tranz. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦ Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare).

ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].

ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)

A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare

A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleți; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare

animà v. 1. a însufleți, a da viață; 2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.; 3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL.

CON ÁNIMA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire. [< it. con anima].

CON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima)

*animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă

animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. și pl. anímă

ánimă s. f., pl. ánime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANIMÁ vb. v. însufleți.

ANIMA vb. a (se) însufleți, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer.Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anima (și con ~) (cuv. și loc. it. „suflet, cu suflet, însuflețit”), indicație de expresie și de tempo (2) conform căreia se cere o interpretare însuflețită, plină de viață; sin.: animato.

Intrare: anima (vb.)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anima
  • animare
  • animat
  • animatu‑
  • animând
  • animându‑
singular plural
  • ani
  • animați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anim
(să)
  • anim
  • animam
  • animai
  • animasem
a II-a (tu)
  • animi
(să)
  • animi
  • animai
  • animași
  • animaseși
a III-a (el, ea)
  • ani
(să)
  • anime
  • anima
  • animă
  • animase
plural I (noi)
  • animăm
(să)
  • animăm
  • animam
  • animarăm
  • animaserăm
  • animasem
a II-a (voi)
  • animați
(să)
  • animați
  • animați
  • animarăți
  • animaserăți
  • animaseți
a III-a (ei, ele)
  • ani
(să)
  • anime
  • animau
  • anima
  • animaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anima
  • animare
  • animat
  • animatu‑
  • animând
  • animându‑
singular plural
  • animea
  • animați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • animez
(să)
  • animez
  • animam
  • animai
  • animasem
a II-a (tu)
  • animezi
(să)
  • animezi
  • animai
  • animași
  • animaseși
a III-a (el, ea)
  • animea
(să)
  • animeze
  • anima
  • animă
  • animase
plural I (noi)
  • animăm
(să)
  • animăm
  • animam
  • animarăm
  • animaserăm
  • animasem
a II-a (voi)
  • animați
(să)
  • animați
  • animați
  • animarăți
  • animaserăți
  • animaseți
a III-a (ei, ele)
  • animea
(să)
  • animeze
  • animau
  • anima
  • animaseră
Intrare: animă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animă
  • anima
plural
  • anime
  • animele
genitiv-dativ singular
  • anime
  • animei
plural
  • anime
  • animelor
vocativ singular
plural
Intrare: con anima
compus
  • con anima
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anima (vb.)

  • 1. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: stimula însufleți înviora 2 exemple
    exemple
    • Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227.
      surse: DLRLC
    • Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

con anima

  • 1. muzică (Ca indicație de execuție) Cu însuflețire.
    surse: DN sinonime: animat

etimologie: