4 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

animá [At: ȘINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: -méz / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Șfg) A da viață. Si: a însufleți.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

ANIMÁ, aním și animez, vb. I. Tranz. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦ Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare).

animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă

animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. și pl. anímă

ANIMÁ vb. v. însufleți.

ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].

ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)

animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer.Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.

A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleți; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare

A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare

animà v. 1. a însufleți, a da viață; 2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.; 3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL.

animologíe s. f., g.-d. art. animologíei

CON ÁNIMA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire. [< it. con anima].

ANIMOLOGÍE s. f. știința sistemului conceptual sau a activităților spirituale referitoare la instituțiile sociale, artă, religie etc. (cf. lat. animus, spirit, inteligență)

CON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima)

*animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANIMÁ vb. a (se) însufleți, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

Intrare: anima (1 anim)
anima (1 anim) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anima animare animat animând singular plural
ani animați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anim (să) anim animam animai animasem
a II-a (tu) animi (să) animi animai animași animaseși
a III-a (el, ea) ani (să) anime anima animă animase
plural I (noi) animăm (să) animăm animam animarăm animaserăm, animasem*
a II-a (voi) animați (să) animați animați animarăți animaserăți, animaseți*
a III-a (ei, ele) ani (să) anime animau anima animaseră
Intrare: anima (1 animez)
anima (1 animez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anima animare animat animând singular plural
animea animați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) animez (să) animez animam animai animasem
a II-a (tu) animezi (să) animezi animai animași animaseși
a III-a (el, ea) animea (să) animeze anima animă animase
plural I (noi) animăm (să) animăm animam animarăm animaserăm, animasem*
a II-a (voi) animați (să) animați animați animarăți animaserăți, animaseți*
a III-a (ei, ele) animea (să) animeze animau anima animaseră
Intrare: anima (inv.)
anima (inv.)
cuvânt din altă limbă (I4)
Intrare: animă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animă anima
plural anime animele
genitiv-dativ singular anime animei
plural anime animelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ánimă s. f., pl. ánime