angajare sf [At: DA / Pl: ~jări / E: angaja] 1 încadrare a cuiva ca salariat. 2 Participare a cuiva la o anumită acțiune. 3 Intrare a cuiva într-o afacere. 4 Atragere a unei obligații. 5 (Mil) începere a unei acțiuni. 6 Închiriere a unui vehicul. 7 Orientare (a conducătorilor auto) pe un anumit drum. 8 (Spt) Punere a pucului sau a mingii în joc.

*ANGAJARE sf., *ANGAJAT sbst. Faptul de a (se) angaja.

ANGAJARE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja; primire (sau intrare) într-un loc de muncă.

ANGAJARE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja.

ANGAJARE s.f. Acțiunea de a (se) angaja. [< angaja].

*angajáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a se angaja.

angaja [At: (a. 1866) URICARIUL X, 365 / Pzi: ~jez / E: fr (s')engager] 1-2 vtr A (se) încadra ca salariat Si: (înv) a (se) tocmi. 3 vr A-și lua angajamentul. 4 vt A solicita și a obține participarea cuiva la o anumită acțiune. 5-6 vtr A intra într-o afacere. 7 vt A atrage după sine o obligație. 8-9 vtr (Mil) A (se) începe o acțiune. 10 vt (Înv) A lua cu chirie un vehicul. 11 vr (D. conducători auto) A o lua pe un anumit drum. 12 vt (Spt) A pune pucul sau mingea în joc.

*ANGAJA (-ajez) I. vb. tr. 1 A lega pe cineva cu cuvîntul, cu faptul, a îndatora: binele care l-a făcut pentru mine mă angajează să-i fiu recunoscător ¶ 2 A lua pe cineva cu scop de a îndeplini o anumită funcțiune, a tocmi pe cineva: l-a angajat la teatru; am angajat un servitor ¶ 3 A da un lucru în vederea unui anumit scop: mi-am angajat toți banii în întreprinderea aceasta. II. vb. refl. 1 A se lega cu cuvîntul, cu fapta, a făgădui, a se îndatora: mă angajez să nu mai lipsesc ¶ 2 A se înțelege cu cineva pentru a primi o sarcină, a intra, a se băga, a se tocmi, a se năimi: m’am angajat la teatru; s’a angajat guvernantă [fr. engager].

ANGAJA, angajez, vb. I. 1. Tranz. A primi (pe cineva) într-un loc de muncă în condiții determinate. Direcția teatrului a angajat în ultimul timp un mare număr de elemente tinere și dotate. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5. Fără îndoială că trebuie să faci ceva. Nu te-am angajat degeaba. SAHIA, N. 102. ◊ Refl. Aci, la hanul de sub dealul mitropoliei, era locul de adunare a celor care voiau să se angajeze pentru muncile noi. PAS, L. I 145. ♦ A primi să efectueze o lucrare, o muncă în condiții determinate. A angajat o lucrare de arhitectură. Refl. pas. Se angajaseră lucrări la școală și la biserica elenă. BART, E. 284. (Complementul arată un obiect de folosință temporară) A lua cu chirie. Am angajat o căruță pînă la gară. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. M-am angajat să termin lucrarea pînă la 23 August. ◊ Țăranii muncitori din comună s-au angajat să continue întrecerea patriotică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2700. 3. Tranz. A atrage după sine o obligație, o răspundere. Punctul de vedere exprimat de vorbitor nu angajează conducerea întreprinderii. (în presa de altădată) Acest articol nu angajează redacția. 4. Tranz. (Cu privire la persoane sau la colectivități) A antrena într-o acțiune, a atrage la o muncă, a face să apuce într-o anumită direcție, pe un anumit făgaș. A angajat întregul colectiv în întrecerea socialistă, va [Frontul Democrației Populare] va asigura condițiile necesare pentru munca creatoare în care sîntem angajați. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 67. ◊ Refl. Cel de-al doilea război mondial a avut printre alte urmări ți pe aceea că un nou șir de țări a părăsit calea mizeriei și exploatării capitaliste și s-a angajat pe calea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. ◊ (Cu privire la o activitate, o acțiune, o discuție etc.) A începe, a porni. Trupele au angajat lupta. ◊ (Poetic) Oltul angajează cu munții o mare convorbire despre originea lor. BOGZA, C. O. 174. 5. Refl. A apuca pe un anumit drum, într-o anumită direcție. [Semnalul] nu poate interzice coborîrea în canalul Porților de Fier decît acelor vase care încă nu s-au angajat în canal, cele angajate fiind în imposibilitate materială de a respecta semnalul fără să sufere avarii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2507.

ANGAJA, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A primi pe cineva sau a se încadra într-un loc de muncă, în condiții determinate. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o muncă etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Tranz. A începe, a porni o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. – Fr. engager.

ANGAJA vb. I. 1. tr. A contracta un angajament. ♦ A închiria ceva. 2. refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. 3. tr. A atrage după sine o obligație, o răspundere. ♦ A antrena într-o acțiune. ♦ A începe, a porni (o discuție, o activitate etc.). 4. refl. A apuca pe un anumit drum. ♦ (Despre avioane) A intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită, provocată de pierderea sau de excesul de viteză, de o comandă greșită etc. ♦ A pune pucul sau mingea în joc (la hochei și la baschet). [P.i. 3 -jează, 4 -jăm, ger. -jînd. / < fr. engager, cf. en gage – în gaj].

ANGAJA vb. I. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă. II. tr. 1. a contracta un angajament. ◊ a închiria ceva. 2. a atrage după sine o obligație, o răspundere. ◊ a antrena într-o acțiune, într-o discuție. III. refl. 1. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament. 2. a apuca un anumit drum. ◊ a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave). ◊ (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită. ◊ (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei. ◊ a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet). (< fr. engager)

A ANGAJA ~ez tranz. 1) A lua la lucru pe bază de contract. 2) A face să se angajeze. 3) A lua cu chirie; a închiria. ~ un vehicul. 4) A înscrie în efectivul armatei; a încorpora; a înrola. 5) sport (mingea sau pucul) A pune în joc. /<fr. engager

A SE ANGAJA mă ~ez intranz. 1) A intra în slujbă (în schimbul unei plăți); a se tocmi. 2) A se încadra într-o acțiune. 3) A-și asuma o obligație; a-și lua un angajament. 4) A o apuca într-o anumită direcție. /<fr. engager

angajà v. 1. a tocmi: a angaja un profesor.; 2. a-și da cuvântul, a făgădui; 3. a lua obligațiunea sau rezoluțiunea: s’a angajat să plece (= fr. engager).

*angajéz v. tr. (fr. engager, d. gage, amanet, gaj). Oblig, leg: un jurămînt ne angajează. Tocmesc, învoĭesc: a angaja un birjar cu luna. Înrolez: a angaja voluntarĭ pentru expedițiune. Încep: a angaja o luptă. V. refl. A te angaja să facĭ ceva, a te angaja ca servitor, a te angaja ca voluntar, a te angaja în luptă.

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare, pl. angajări

angaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. angajez, 3 angajează, 1 pl. angajăm; conj. prez. 1 sg. să angajez, 3 să angajeze; ger. angajând

angaja (a ~) vb., ind. prez. 3 angajează, 1 pl. angajăm; conj. prez. 3 să angajeze; ger. angajând

angaja vb., ind. prez. 1 sg. angajez, 3 sg. și pl. angajează, 1 pl. angajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. angajeze; ger. angajând

angaja (ind. prez. 3 sg. și pl. angajează, 1 pl. angajăm, ger. angajînd)

angajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jare inf. s.

angaja (angajez, angajat), vb. – 1. A obliga, a lua un angajament. – 2. A lua pe cineva în slujbă. – 3. A introduce. – 4. A pune în joc, a risca. Fr. engager. – Der. angajament, s. n. (obligație, contract), din fr. engagement.

ANGAJARE evoluție periculoasă a unei aeronave ce produce un dezechilibru aerodinamic rezultat al zborului la un unghi de incidență mare care depășește unghiul de portanță maximă, ducând la pierderea controlului până la prăbușirea aeronavei.

ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~ lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (După ~ lui în serviciu.)

ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~ lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (~ lui în serviciu.)

ANGAJA vb. 1. a băga, a încadra, a lua, a numi, a primi, (înv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 2. a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat.) 3. a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ să facă următoarele...)

ANGAJA vb. 1. a băga, a încadra, a lua, a numi, a primi, (înv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 2. a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vîrî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ paznic, mecanic.) 3. a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ să facă următoarele...)

Angajare ≠ concediere, destituire, eliberare, licențiere

A (se) angaja ≠ a (se) concedia, a destitui, a (se) elibera, a licenția