2 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul.Absol. Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. F. 175. ♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză

anchetá vb., ind. prez. 1 sg. anchetéz, 3 sg. și pl. ancheteáză

anchetá, vt [At: DA / Pzi: -téz / E: anchetă] A face o anchetă.

ANCHETÁ vb. (JUR.) a cerceta, a instrui, (livr.) a instrumenta. (A ~ un caz.)

ANCHETÁ vb. I. tr. 1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< fr. enquêter].

ANCHETÁ vb. tr. a face o anchetă. (< fr. enquêter)

A ANCHETÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unei anchete. /Din anchetă

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din fr. enquête.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și de a stabili eventuale răspunderi și vinovății. Domnul Ciolac... ceruse forului superior școlar anchetă urgentă. SADOVEANU, N. F. 164. Vreți să mă băgați în bucluc. Anchetă, rapoarte... SEBASTIAN, T. 249. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pămînt cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate. REBREANU, R. II 298. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. ◊ Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală.Fr. enquête.

anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte

raid-anchétă s. n., pl. ráiduri-anchétă

anchétă s. f., pl. anchéte

ráid-anchétă s. n., pl. ráiduri-anchétă

Intrare: ancheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ancheta anchetare anchetat anchetând singular plural
anchetea anchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anchetez (să) anchetez anchetam anchetai anchetasem
a II-a (tu) anchetezi (să) anchetezi anchetai anchetași anchetaseși
a III-a (el, ea) anchetea (să) ancheteze ancheta anchetă anchetase
plural I (noi) anchetăm (să) anchetăm anchetam anchetarăm anchetaserăm, anchetasem*
a II-a (voi) anchetați (să) anchetați anchetați anchetarăți anchetaserăți, anchetaseți*
a III-a (ei, ele) anchetea (să) ancheteze anchetau ancheta anchetaseră
Intrare: anchetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anche ancheta
plural anchete anchetele
genitiv-dativ singular anchete anchetei
plural anchete anchetelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)