3 intrări

Articole pe această temă:

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anchétă sf [At: MAIORESCU, D. II, 165 / Pl: ~te / E: fr enquête] 1 Cercetare (la fața locului) făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 2 Cercetare dispusă sau efectuată de o autoritate publică. 3 (Îs)~ dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din fr. enquête.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și de a stabili eventuale răspunderi și vinovății. Domnul Ciolac... ceruse forului superior școlar anchetă urgentă. SADOVEANU, N. F. 164. Vreți să mă băgați în bucluc. Anchetă, rapoarte... SEBASTIAN, T. 249. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pămînt cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate. REBREANU, R. II 298. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. ◊ Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală.Fr. enquête.

anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte

anchétă s. f., pl. anchéte

ANCHÉTĂ s. 1. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (livr.) instrumentare, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. 2. v. sondaj.

ANCHÉTĂ s.f. Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< fr. enquête].

ANCHÉTĂ s. f. 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< fr. enquête)

anchétă (anchéte), s. f. – Cercetare. Fr. enquête.Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj.

ANCHÉTĂ ~e f. 1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. ~ judecătorească. 2) Cercetare științifică efectuată pe teren (prin chestionare). ~ dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête

anchetă f. 1. cercetare judecătorească; 2. cercetare anumită: fiecare adunare legislativă are dreptul de anchetă (=fr. enquête).

*anchétă f., pl. e (fr. enquête. V. chetă). Cercetare, maĭ ales din partea uneĭ autoritățĭ: anchetă judiciară.

anchetá, vt [At: DA / Pzi: -téz / E: anchetă] A face o anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul.Absol. Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. F. 175. ♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză

Intrare: anchetă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anche ancheta
plural anchete anchetele
genitiv-dativ singular anchete anchetei
plural anchete anchetelor
vocativ singular
plural
Intrare: ancheta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ancheta anchetare anchetat anchetând singular plural
anchetea anchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anchetez (să) anchetez anchetam anchetai anchetasem
a II-a (tu) anchetezi (să) anchetezi anchetai anchetași anchetaseși
a III-a (el, ea) anchetea (să) ancheteze ancheta anchetă anchetase
plural I (noi) anchetăm (să) anchetăm anchetam anchetarăm anchetaserăm, anchetasem*
a II-a (voi) anchetați (să) anchetați anchetați anchetarăți anchetaserăți, anchetaseți*
a III-a (ei, ele) anchetea (să) ancheteze anchetau ancheta anchetaseră
Intrare: raid-anchetă
raid-anchetă substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular raid-anche raidul-anche
plural raiduri-anche raidurile-anche
genitiv-dativ singular raid-anche raidului-anche
plural raiduri-anche raidurilor-anche
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)