Din totalul de 29 sunt afișate 20 definiții pentru analog (adj.), analog (s.n.), analog (adj.), analog (s.n.)   declinări

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge

analóg2 s. n., pl. analóguri

analóg s. n., pl. analóguri

analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge

analóg1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) după ngr -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: -uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg aнaлoгъ, rus aнaлoгий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Și: tetrapod.

analóg3, -oágă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: -ogi, -oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)

análog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) -on, -gos / Pl: -uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

ANALÓG adj. v. asemănător.

Analog ≠ deosebit, diferit, distinct

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

ANALÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue