ANALOG¹, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALOG², -OAGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analogă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.

analog² sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog¹] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

analog¹ sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod. corectat(ă)

analog³, ~oagă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: ~ogi, ~oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)

*ANALOG¹ adj. Care are oare-care asemănare, potrivire cu alt lucru [fr. < gr.].

ANALOG² (pl. -guri) sn. ⛪ = ANALOGHION.

‡ANALOG³ sbst. (TKT.) Parte proporțională, cîtime [ngr. άνάλογου].

ANALOG², -OAGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALOG¹, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALOG¹, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALOG², -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoagă adj. f.

ANALOG¹, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

ANALOG², -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoagă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).

ANALOG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].

ANALOG, -OAGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

ANALOG ~oagă (~ogi, ~oage) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue

analog a. care are asemănare cu altceva.

3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor.

*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).

1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.

analoghion sn vz analog¹

analoghiu sn vz analog¹

analogon sms vz analog²

analogos sms vz analog²

!analog¹ adj. m., pl. analogi; f. analoagă, pl. analoage

analog² s. n., pl. analoguri

analog¹ adj. m., pl. analogi; f. analoagă / analogă, pl., analoage / analoge

analog² s. n., pl. analoguri

analog adj. m., pl. analogi; f. sg. analoagă, pl. analoage

analog s. n., pl. analoguri

analog, f. analogă

ANALOG adj. v. asemănător.

ANALOG adj. apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.)

Analog ≠ deosebit, diferit, distinct

analog, feminin analogă, nu analoagă (la neologismele recente nu se mai schimbă o în oa).

analog, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghion s. n.] – Din gr. analoghion.