2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge

analóg2 s. n., pl. analóguri

analóg s. n., pl. analóguri

analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge

analóg1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) după ngr -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg aнaлoгъ, rus aнaлoгий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod.

análog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) -on, -gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

analóg3, -oágă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: ~ogi, -oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)

ANALÓG adj. v. asemănător.

Analog ≠ deosebit, diferit, distinct

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

ANALÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue

Intrare: analog (adj.)
analog (adj.)
adjectiv (A64) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul analoa analoaga
plural analogi analogii analoage analoagele
genitiv-dativ singular analog analogului analoage analoagei
plural analogi analogilor analoage analoagelor
vocativ singular
plural
analog (adj.)
adjectiv (A11) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul analo analoga
plural analogi analogii analoge analogele
genitiv-dativ singular analog analogului analoge analogei
plural analogi analogilor analoge analogelor
vocativ singular
plural
Intrare: analog (s.n.)
analog (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul
plural analoguri analogurile
genitiv-dativ singular analog analogului
plural analoguri analogurilor
vocativ singular
plural
analog (s.n.)
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul
plural analoage analoagele
genitiv-dativ singular analog analogului
plural analoage analoagelor
vocativ singular
plural