2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

analóg1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod. corectată

analóg3, ~oágă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: ~ogi, ~oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

ANALÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue

analog a. care are asemănare cu altceva.

*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).

1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.

3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor.

analoghion sn vz analog1

ANALÓGHION s. n. v. analog1.

ANALÓGHION s. n. v. analog1.

arată toate definițiile

Intrare: analog (adj.)
analog1 (adj. f.-oagă) adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
  • analoa
  • analoaga
plural
  • analogi
  • analogii
  • analoage
  • analoagele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
  • analoage
  • analoagei
plural
  • analogi
  • analogilor
  • analoage
  • analoagelor
vocativ singular
plural
analog2 (adj. f.-ogă) adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
  • analo
  • analoga
plural
  • analogi
  • analogii
  • analoge
  • analogele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
  • analoge
  • analogei
plural
  • analogi
  • analogilor
  • analoge
  • analogelor
vocativ singular
plural
Intrare: analog (s.n.)
analog3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
plural
  • analoguri
  • analogurile
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
plural
  • analoguri
  • analogurilor
vocativ singular
plural
analog4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
plural
  • analoage
  • analoagele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
plural
  • analoage
  • analoagelor
vocativ singular
plural
analoghion substantiv neutru
substantiv neutru (N12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analoghion
  • analoghionul
  • analoghionu‑
plural
  • analoghioane
  • analoghioanele
genitiv-dativ singular
  • analoghion
  • analoghionului
plural
  • analoghioane
  • analoghioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

analog (adj.)

  • 1. Care prezintă o analogie.
    exemple
    • Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43.
      surse: DLRLC
    • Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre organe animale) Cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine.
    surse: MDN '00

etimologie:

analog (s.n.) analoghion

  • 1. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.
      surse: DLRLC

etimologie: