2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.

analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

analóg1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod. corectată

analóg3, ~oágă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: ~ogi, ~oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

ANALÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue

3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor.

*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).

1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.

ANALÓGHION s. n. v. analog1.

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2.

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!analog1 adj. m., pl. analogi; f. analoa, pl. analoage

analog1 adj. m., pl. analogi; f. analoagă / analogă, pl., analoage / analoge

analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANALOG adj. apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.)

Analog ≠ deosebit, diferit, distinct

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

analog, feminin analogă, nu analoagă (la neologismele recente nu se mai schimbă o în oa).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

analóg, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghión s. n.] – Din gr. analoghion.

Intrare: analog (adj.)
analog1 (adj. f.-oagă) adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
  • analoa
  • analoaga
plural
  • analogi
  • analogii
  • analoage
  • analoagele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
  • analoage
  • analoagei
plural
  • analogi
  • analogilor
  • analoage
  • analoagelor
vocativ singular
plural
analog2 (adj. f.-ogă) adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
  • analo
  • analoga
plural
  • analogi
  • analogii
  • analoge
  • analogele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
  • analoge
  • analogei
plural
  • analogi
  • analogilor
  • analoge
  • analogelor
vocativ singular
plural
Intrare: analog (s.n.)
analog3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
plural
  • analoguri
  • analogurile
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
plural
  • analoguri
  • analogurilor
vocativ singular
plural
analog4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
plural
  • analoage
  • analoagele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
plural
  • analoage
  • analoagelor
vocativ singular
plural
analoghion substantiv neutru
substantiv neutru (N12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analoghion
  • analoghionul
  • analoghionu‑
plural
  • analoghioane
  • analoghioanele
genitiv-dativ singular
  • analoghion
  • analoghionului
plural
  • analoghioane
  • analoghioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

analog, analoa / analog, analoadjectiv

  • 1. Care prezintă o analogie. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. DLRLC
    • format_quote Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. DLRLC
  • 2. (Despre organe animale) Cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. MDN '00
etimologie:

analog, analogurisubstantiv neutru

  • 1. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.