13 definiții pentru analog (s.n.) analoghion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analóg1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod. corectată

analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.

*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).

analoghion sn vz analog1

ANALÓGHION s. n. v. analog1.

ANALÓGHION s. n. v. analog1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

analóg2 s. n., pl. analóguri

analóg s. n., pl. analóguri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

analóg, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghión s. n.] – Din gr. analoghion.

Intrare: analog (s.n.)
analog3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
plural
  • analoguri
  • analogurile
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
plural
  • analoguri
  • analogurilor
vocativ singular
plural
analog4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
plural
  • analoage
  • analoagele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
plural
  • analoage
  • analoagelor
vocativ singular
plural
analoghion substantiv neutru
substantiv neutru (N12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analoghion
  • analoghionul
  • analoghionu‑
plural
  • analoghioane
  • analoghioanele
genitiv-dativ singular
  • analoghion
  • analoghionului
plural
  • analoghioane
  • analoghioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

analog (s.n.) analoghion

  • 1. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.
      surse: DLRLC

etimologie: