11 definiții pentru analog (s.n.)

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.

analóg2 s. n., pl. analóguri

analóg s. n., pl. analóguri

analóg1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) după ngr -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg aнaлoгъ, rus aнaлoгий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod.

análog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) -on, -gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.

1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.

*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

analóg, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghión s. n.] – Din gr. analoghion.

Intrare: analog (s.n.)
analog (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul
plural analoguri analogurile
genitiv-dativ singular analog analogului
plural analoguri analogurilor
vocativ singular
plural
analog (s.n.)
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul
plural analoage analoagele
genitiv-dativ singular analog analogului
plural analoage analoagelor
vocativ singular
plural