AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.

amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză

amorezá vb., ind. prez. 1 sg. amorezéz, 3 sg. și pl. amorezeáză

amorezá vr(a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: -zéz / V: amur-, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; im) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (Îe) A se ~ lulea A se îndrăgosti la nebunie.

AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.

AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].

AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)

A SE AMOREZÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez

amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Înv.) Adorator, îndrăgostit, iubit² (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită² (2). – După fr. amoureuse.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Fam.) Adorator, îndrăgostit, iubit² (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită² (2). – După fr. amoureuse.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar) Adorator, îndrăgostit. Vorbeau despre el, spunînd nu drăguțul, nu amorezul, ci logodnicul domnișoarei Vasilica. PAS, Z. I 309. Plopii, umbre solitare... Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30. Pe-acea mare înălțime singuri doi tineri scăpară, Gingașa fată Selmina ș-amorezul său iubit. NEGRUZZI, S. II 7. ♦ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tînărului îndrăgostit.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (învechit) Iubită. Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză. NEGRUZZI, S. II 10.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar, adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.