AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

amoreza vr(a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: ~zez / V: amur~, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; irn) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (Îe) A se ~ lulea A se îndrăgosti la nebunie.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.

AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].

AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)

A SE AMOREZÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez

amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.

amorez, (rar) ~ă smf [At: GORJAN, H. IV, 179 / Pl: ~i, ~e / V: (înv) amu~, ~reaz, ~rează / E: fr amoureuse, refăcut după feminin amore(a)ză] 1 (În teatru; îe) Prim ~ Actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. 2 (Pop; irn) Iubit.

amureza v vz amoreza

amuriza v vz amoreza

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (învechit) Iubită. Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză. NEGRUZZI, S. II 10.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.

AMORÉZ s.m. și f. Iubit, drăguț, ibovnic. ♦ (Adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. [După fr. amoureux].

AMORÉZ, -Ă s. m. f. iubit(ă). ◊ (fam.) adorator, îndrăgostit. ♦ prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. (după fr. amoureux)

AMORÉZĂ ~e f. Femeie care întreține relații de dragoste cu un bărbat. /<fr. amoureuse

*amoréz, -eáză s., pl. ejĭ, eze (după fr. amoureaux, fem. -euse, amant, -ántă). Sec. 19. Azĭ vulg. Amant, amantă.

*amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.

amoreza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezează

amorezá vb., ind. prez. 1 sg. amorezéz, 3 sg. și pl. amorezeáză

amoreză (înv.) s. f., g.-d. art. amorezei; pl. amoreze

amoréză s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amoréze

amorezez, -zează 3.

AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.

AMOREZA vb. a se îndrăgosti, (livr.) a se înamora. (S-a ~ nebunește de el.)

AMORÉZĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

amoreză s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.