opțiuni
  • info

2 intrări

32 de definiții

din care

Explicative DEX

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

amoreza vr(a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: ~zez / V: amur~, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; irn) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (Îe) A se ~ lulea A se îndrăgosti la nebunie.

*AMOREZA (-ezez) vb. refl. A prinde dragoste pentru cineva, a se îndrăgi de cineva [amorez].

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.

AMOREZA vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].

AMOREZA vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)

A SE AMOREZA mă ~ez intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez

amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.

AMOREZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.

AMOREZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.

amorez, (rar) ~ă smf [At: GORJAN, H. IV, 179 / Pl: ~i, ~e / V: (înv) amu~, ~reaz, ~rează / E: fr amoureuse, refăcut după feminin amore(a)ză] 1 (În teatru; îe) Prim ~ Actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. 2 (Pop; irn) Iubit.

amureza v vz amoreza

amuriza v vz amoreza

AMOREZĂ, amoreze, s. f. (învechit) Iubită. Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză. NEGRUZZI, S. II 10.

AMOREZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.

AMOREZ s.m. și f. Iubit, drăguț, ibovnic. ♦ (Adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul tînărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. [După fr. amoureux].

AMOREZ, -Ă s. m. f. iubit(ă). ◊ (fam.) adorator, îndrăgostit. ♦ prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. (după fr. amoureux)

AMOREZĂ ~e f. Femeie care întreține relații de dragoste cu un bărbat. /<fr. amoureuse

*amoréz, -eáză s., pl. ejĭ, eze (după fr. amoureaux, fem. -euse, amant, -ántă). Sec. 19. Azĭ vulg. Amant, amantă.

*amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.

Ortografice DOOM

amoreza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă amorezez, 3 se amorezează; conj. prez. 1 sg. să mă amorezez, 3 să se amorezeze; imper. 2 sg. afirm. amorezează-te; ger. amorezându-mă

amoreza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezează

amoreza vb., ind. prez. 1 sg. amorezez, 3 sg. și pl. amorezează

amoreză (înv.) s. f., g.-d. art. amorezei; pl. amoreze

amoreză (înv.) s. f., g.-d. art. amorezei; pl. amoreze

amoreză s. f., g.-d. art. amorezei; pl. amoreze

amorezez, -zează 3.

Sinonime

AMOREZA vb. v. îndrăgosti.

AMOREZA vb. a se îndrăgosti, (livr.) a se înamora. (S-a ~ nebunește de el.)

AMOREZĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

amoreză s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.

Intrare: amoreza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amoreza
  • amorezare
  • amorezat
  • amorezatu‑
  • amorezând
  • amorezându‑
 singular plural
  • amorezează
  • amorezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amorezez
 (să)
  • amorezez
  • amorezam
  • amorezai
  • amorezasem
a II-a (tu)
  • amorezezi
 (să)
  • amorezezi
  • amorezai
  • amorezași
  • amorezaseși
a III-a (el, ea)
  • amorezează
 (să)
  • amorezeze
  • amoreza
  • amoreză
  • amorezase
plural I (noi)
  • amorezăm
 (să)
  • amorezăm
  • amorezam
  • amorezarăm
  • amorezaserăm
  • amorezasem
a II-a (voi)
  • amorezați
 (să)
  • amorezați
  • amorezați
  • amorezarăți
  • amorezaserăți
  • amorezaseți
a III-a (ei, ele)
  • amorezează
 (să)
  • amorezeze
  • amorezau
  • amorezară
  • amorezaseră
amureza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
amuriza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: amoreză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amoreză
  • amoreza
plural
  • amoreze
  • amorezele
genitiv-dativ singular
  • amoreze
  • amorezei
plural
  • amoreze
  • amorezelor
vocativ singular
  • amoreză
  • amorezo
plural
  • amorezelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amoreza, amorezezverb

  • 1. A se îndrăgosti de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înamora îndrăgosti
    • format_quote Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. DLRLC
    • format_quote Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325. DLRLC
etimologie:
  • amorez DEX '09 DEX '98 DN

amoreză, amorezesubstantiv feminin

  • 1. învechit Iubită. DEX '09 DLRLC
    sinonime: iubit
    • format_quote Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză. NEGRUZZI, S. II 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.