2 intrări

44 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amiezí vtr [At: I. POPOVICI, R. D. 121 / Pzi: -zesc / E: amieza css] 1-2 A amieza (1-2).

AMIEZÍ, amiezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca și a se odihni la amiază. – Din amiază.

amiáză [At: PSALT. SCH. 169/18 / V: amiaz sn, (reg) -z sn, (reg) amiez sn, (reg) -azi sf, -zizi, ~ăzi sf, (înv; art) -zădza sf, -ăzia sf / Pl: ~iezi, -ieze / E: lat meridies, cf alb mjezdite] 1 av (Pop; uneori cop de zi) Momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). 2 av (Îvp; îlav) Cruce- ~(zi) La zenit. 3 sf Timpul de la mijlocul zilei. 4 av (Îlav) În (sau întru, Ia) ~(zi) Amiază (1). 5 av (Înv; îlav) Pe la (sau către, spre) ~(zi) Către amiază (1). 6 (Îlav) După ~(zi) După amiază (1). 7 sm (Îvp; îlav) Deasupra -zului La zenit. 8 av (Pop; îlav) De ~(zi) în jurul amiezii (1). 9 av (Mol; îalav) După-amiază (1). 10 av (Pop; îlav) De ~(zi) De prânz. 11 sf sau sn (îlav) Ziua Ia (sau în) -za (sau -zul) (cea sau cel) mare în plină zi. 12 sf (îlav) Ziua în ~ albă La prânz. 13 sf (Reg; îs) -za oilor Timpul cuprins între ora 9 și ora 11 Cf miezul-zilei, sub amiază. 14 sf (Fig) Jumătatea vieții. 15 sf (Cct) Zenit. 16 sf (Reg; ccr) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei Si: prânz. 17 (înv; îs) Miazănoapte Sud. 18 sn (Reg; îf amiez) Loc unde stau vitele la amiază (1).

amiázăzi av, sf vz amiază

amiéz2, ~ă a vz miază-cale

AMIÁZ s. n. v. amiază.

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem).

AMIÁZĂZI s. f. v. amiază.

AMIÁZI s. f. v. amiază.

AMIÉZ s. n. v. amiază.

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem).

AMIÁZĂZI s. f. v. amiază.

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. (Și în forma amiazi) 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător orei 12). Amiaza urcă spre amurg. În parc, alături, cîntecele curg. POEZ. N. 293. Văzduhul neclintit al amiezii ne cocea ca în cuptor. SADOVEANU, N. F. 73. (Precedat de prepoziții, în loc. adv.) La (sau, mai rar, în) amiază = la ora 12 din zi, la prînz. Ne așezăm, ca și la amiază, în jurul mesei. STANCU, D. 37. În amiazi, venind pe vale, Întîlnii pe Lina-n cale. COȘBUC, P. I 49. Îi zise că tocmai la amiazi, cînd va fi soarele în cruci, să înalțe o prăjină. ISPIRESCU, L. 127. După amiază = după ora 12 din zi, după prînz. A fost pe la mine ieri după amiază.Eu gîndesc... pe după amiază să-ți pun de-a binele nora în Piatră. CREANGĂ, P. 115. (Substantivat) Am lucrat o după-amiază întreagă. Înainte de amiază = înainte de ora 12 din zi, înainte de prînz. Era într-o duminică, înainte de amiază. PAS. L. I 8. Pe la (sau către, aproape de sau, regional, de) amiază = pe la ora 12 din zi, cam în timpul prînzului. Cătră amiază mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină. SADOVEANU, N. F. 32. Am ajuns aproape de amiază. CAMIL PETRESCU, U. N. 203. Nu mai era de chip să doarmă cum dormea alte dăți, pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. De amiază, cînd a veni cerbul aici la izvor să beie apă... să ieși încetișor. CREANGĂ, P. 225. ◊ Loc. adj. De amiază = de prînz, de la ora prînzului. Mi-e sufletul în soarele de-amiază Pe holde risipit ca vîntul cald. BENIUC, V. 55. Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. Gheorghe Geantă... pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vînat, la conacul de amiazi. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Expr. Ziua (sau ziua-n) amiaza (regional miaza) mare = în plină zi, în toiul zilei. Mă duc, ziua miaza mare, la moș Vasile... să fur niște cireșe. CREANGĂ, A. 47. Hai scoală... e ziua-n amiaza mare. EMINESCU, N. 12. Bietul frate-meu... îmi spusese cu adevărat că aici se fac multe pozne ziua miaza mare; iar de cele ce se întîmplă noaptea nu mi-a pomenit. ALECSANDRI, T. I 84. 2. Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. Soarele era aproape la amiază. BUJOR, S. 82. Cînd era soarele în amiazi, firea tăcea. EMINESCU, N. 12. ◊ Fig. Pentru mine a trecut soarele de amiază, am început a îmbătrîni. SADOVEANU, O. I 499. ◊ Loc. adv. (în forma amiaz) Deasupra amiazului = la zenit. Tocmai cînd soarele e d-asupra amiazului... [căruța] sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. (Adverbial, învechit) Dar raza-i ce învie... Umbra o înghite cînd ziua e amiază. ALECSANDRI, P. A. 176. 3. (Regional) Mîncarea de la ora 12 din zi; prînz. (Atestat în forma amiaz) Să n-am prînz Fără de plîns, Nici amiaz Fără năcaz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. 4. (învechit și arhaizant) Miazăzi, sud. Luna-n jumătate se aprinse cătră amiază printre cetini, poienile și drumul se luminară ușor. SADOVEANU, O. V 442. Pe un deal despre amiazi a satului Șuharăul se găsește o piatră în patru muchi. ODOBESCU, S. II 224. – Pronunțat: a-mia-. – Variante: amiáz (ODOBESCU, S. III 16, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470), amiéz (ODOBESCU, S. III 179) s. n., amiázi, (regional) amiázăzi (SBIERA, P. 25, CREANGĂ, P. 154), (1, regional) miáză (ALECSANDRI, T. 1117) s. f.

Intrare: amiezi
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amiezi amiezire amiezit amiezind singular plural
amiezește amieziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amiezesc (să) amiezesc amiezeam amiezii amiezisem
a II-a (tu) amiezești (să) amiezești amiezeai amieziși amieziseși
a III-a (el, ea) amiezește (să) amiezească amiezea amiezi amiezise
plural I (noi) amiezim (să) amiezim amiezeam amiezirăm amieziserăm, amiezisem*
a II-a (voi) amieziți (să) amieziți amiezeați amiezirăți amieziserăți, amieziseți*
a III-a (ei, ele) amiezesc (să) amiezească amiezeau amiezi amieziseră
Intrare: amiază
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amia amiaza
plural amiezi amiezile
genitiv-dativ singular amiezi amiezii
plural amiezi amiezilor
vocativ singular
plural
amiaz
invariabil (I1)
amiazăzi
invariabil (I1)
amiazi
invariabil (I1)
amiez
invariabil (I1)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)