nămiază sf vz namiază

NĂMIAZĂ s. f. (Și în forma namiază, nămiez(i), mai ales precedat de prepoziții) 1. Amiază. Pe la nămez ajunseră la tîrle. SANDU-ALDEA, U. P. 44. Era-n nămiez... Da să m-adoarmă Foșnitul leneș din frunziș. IOSIF, P. 66. Dormi la nămiez, ai?.. Scoală, că-ți vin mușterii. CARAGIALE, S. 140. ◊ Expr. Ziua nămiaza-mare = (în) plină zi. E ziua nămiază-mare, e soare de început de toamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 336. 2. (Regional) Al doilea prînz pe care îl ia țăranul cînd e la munca cîmpului; p. ext. odihna de după prînz. Cerbul ce-mi făcea? Sta Și rumega, Namiaza-și făcea, Dulce aromea. TEODORESCU, P. P. 65. – Variante: namiazi, namiază s. f., nămiez(i), (regional) namiezi (I. BOTEZ, ȘC. 197), nimiezi (PREDA, Î. 85, TEODORESCU, P. P. 439), nimez (VISSARION, B. 139) s. n.

nămiază f., pl. ĭezĭ (d. în și amĭază). Vest. Amează. Pe la nămĭezĭ, pe la amează.

NAMIAZĂ, nămiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiază s. f., nămiez, nămiezi, namiez s. n.] – În + amiază.

namezea sf vz namiază

namiaz sn vz namiază

namiază sf [At: MAG. IST. I, 345/26 / V: (reg) ~mezea, ~az, ~iez sn, ~ieze sfp, ~iezi sn, nă~, nămiaz, nămiazi snp, nămiez sn, nămes sn, nămezea, nămiezi snp, nemiaz, nemiez sn, nimesi sn, nim~, nimiez sn, nimiezi snp / Pl: nămiezi, nămieze / E: în + amiază] 1 (Pop; precedat de prepoziții) Mijloc al zilei, corespunzător aproximativ orei 12 Si: amiază. 2 (Pex) Masă care se ia în jurul orei 12 Si: prânz. 3 (Îlav) Ziua nămiaza mare În toiul zilei. 4 (Rar; îlav) Ziua la nămiez În plină zi. 5 Punct unde ajunge soarele pe cer, aproximativ la ora 12 din zi Si: zenit. 6 (Reg; îf nimiezi) Miazăzi.

namiez sn vz namiază

namieze sf vz namiază

namiezi sn vz namiază

nămes sn vz namiază

nămezea sf vz namiază

nămiaz sn vz namiază

nămiazi sn vz namiază

nămiez sn vz namiază

nămiezi sn vz namiază

nemiaz sn vz namiază

nemiez sn vz namiază

nimesi sn vz namiază

nimiază sf vz namiază

nimiez sn vz namiază

nimiezi sn vz namiază

NAMIAZĂ, NĂMIEZI 👉 AMIAZI.

NIMIEZ 👉 NĂMIEZI.

NAMIAZĂ, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Var.: (reg.) nămiază s. f., nămiez, nămiezi, namiez s. n.] – În + amiază.

NAMIAZĂ s. f. v. nămiază.

NAMIAZI s. f. v. nămiază.

NAMIEZI s. n. v. nămiază.

NĂMIEZ(I) s. n. v. nămiază.

NIMEZ s. n. v. nămiază.

NIMIEZI s. n. v. nămiază.

NĂMIEZE s. n. v. namiază.

NIMIEZI s. n. v. namiază.

nămiezi adv. prânz: către nămiezi. [Compus din ín și amiazi].

!nămiază (pop.) s. f., g.-d. art. nămiezii; pl. nămiezi

nămiază v. namiază

namiază/nămiază (pop.) s. f., g.-d. art. nămiezii; pl. nămiezi

namiază s. f. (sil. -mia-), g.-d. art. nămiezii; pl. nămiezi

nimiez s. f. invar.

NĂMIAZĂ s. v. dejun, prânz.

nămiază s. v. DEJUN. PRÎNZ.

NAMIAZĂ s. v. amiază, prânz, zenit.

namiază s. v. AMIAZĂ. PRÎNZ. ZENIT.

NĂMIAZĂ s. n. v. namiază.