AMIAZI, AMIAZĂ l. adv. 📆 1 Ora 12 din zi (‼ întrebuințat singur): Și umbra o înghite cînd ziua e amiază (ALECS.) ¶ 2 (De obiceiu în loc. adv.): la ~; în ~: proverb Pînă să zică „bou breaz”, Vine soarele la amiazi (ZNN.), se zice despre cineva încet la vorbă, la lucru, tembel; de ~; spre ~; către ~; pe (la) ~; după ~; sub ~ Trans. Mold. (HASD.), pe la 1 după amiazi ¶ 3 Cruce ~, tocmai la ora 12: cînd soarele e cruce ~. II. AMIAZI, AMIAZ sbst., AMIAZĂ sf. 1 Timpul de la ora 12 din zi; locul pe care-l ocupă pe cer soarele la această oră: tocmai cînd soarele e deasupra amiazului (ODOB.); era trecut de amiază (CRG.) ¶ 2 Pe la (o) amiază: ne-am pomenit pe la o amiază la Hanul Grecilor (VLAH.) ¶ 3 Amiazul mare: cînd fu la amiazul mare, fugarul stătu locului (ODOB.) ¶ 4 Ziua în (sau la) amiaza mare: se ridică o negură ziua în amiaza mare, de nu se vedea om cu om (ISP.) ¶ 5 Amiaz(ă), mîncarea de la 12, prînzul; a face amiaza sau amiazul, a prînzi ¶ 6 🌍 Amiazi, Sud: pe un deal despre amiazi a statului Șuharăul se găsește o piatră în patru muchi (ODOB.) (👉 NĂMIEZI, NAMIAZĂ) [amiazăzi].