amestecat², ~ă [At: (a. 1640) ap. GCR I, 90 / Pl: ~ați, ~e / E: amesteca¹] 1-2 a, av Combinat. 3-4 a, av Reunit. 5-6 a, av Adunat laolaltă. 7-8 a, av Pus în legătură cu ceva. 9-10 a, av Angrenat în ceva. 11-12 a, av Împestrițat. 13 a (Îs) Lume ~ă Oameni de bună condiție și oameni cu reputație rea sau de condiție inferioară. 14-15 a, av Încurcat și neorânduit. 16 a (Jur; înv) Nedelimitat. 17 a (Jur; înv; îs ) Sânge ~ Incest. 18 av (înv) Incestuos.

amestecat¹ sn [At: DA / E: amesteca¹] Amestecare (7).

AMESTECAT I. adj. 1 p. AMESTECA ¶¶ contr. NEAMESTECAT ¶ 2 De tot felul: lume ~ă ¶ 3 ‡Nehotărît încurcat, confuz: și așa au stătut lucrurile ~e doi ani (NEC.) ¶ 4 ‡Nehotărnicit: fiind moșiia Ulmuleților ~ă și nehotărîtă de cătră alte siliști ale lor (HASD.). II. sbst. Faptul de a (se) amesteca.

AMESTECAT, -Ă, amestecați, -te, adj. (Despre o- grupare, un tot) Compus din elemente diferite; împestrițat, eterogen. Era lume amestecată în curtea caretașului. PAS, L. I 75.

AMESTECAT, -Ă, amestecați, -te, adj. Compus din elemente diferite; împestrițat, eterogen. – V. amesteca.

amestecat, -ă adj. Combinat (de ex. cafeaŭa cu lapte). Felurit: lume amestecată. Nedelimitat: moșiĭ amestecate. Fig. Nehotărît, încurcat, confuz: lucrurĭ amestecate. S. n., pl. inuz. urĭ. Acțiunea de a amesteca dese-orĭ: amestecatu mămăligiĭ. Adv. A vorbi amestecat (de ex., rom. cu cuv. fr.).

AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A se întrepătrunde; a se pierde, a dispărea în... 3. Refl. A interveni (nepoftit) într-o acțiune, într-o discuție etc. – Lat. *ammixticare.

amesteca¹ [At: (a. 1640) ap. GCR I, 90 / Pzi: ~estec / E: lat *ammixticare Cf mesteca] 1-2 vtr A (se) uni. 3-4 vtr A (se) pune la un loc. 5-6 vtr A (se) combina două sau mai multe elemente (lichide, substanțe, lucruri, ființe etc.) diferite sau de același fel (dând, adesea, un corp nou). 7 vi (D. lichide) A înceta să fie curat. 8 vt (Îe) A ~ vinul (sau laptele) cu apă A subția punând apă. 9 vt A introduce ceva într-un lichid, cu scopul de a prepara o mixtură. 10 vt (D. lucruri diferite; îe) Între miere ~ că fiere Spune vorbe supărătoare între altele mai plăcute. 11-12 vtr (D. popoare) A (se) schimba în urma unui amestec cu elemente străine. 13 vi (D. lucruri de același fel) A schimba șirul, poziția reciprocă. 14 vi (D. ființe și lucruri) A dispărea. 15 vr A se confrunta în... 16 vr A se face una cu... 17 vr (Înv; d. ființe de sex opus) A se împreuna sexual. 18 vr (Înv) A se căsători. 19 vr A se da de partea cuiva. 20-21 vtr A (se) confunda. 22 vi A-și pierde mințile. 23 vra (Construit cu pp în, întru, la sau cu o propoziție introdusă prin unde) A se introduce într-un mediu străin. 24 vr A se vârî unde nu este chemat, unde nu este potrivit, unde n-are dreptul să participe. 25 vr A-și face de lucru, intervenind nechemat. 26 vr (Pfm; îe) Se ~ că ca cimbrul Se amestecă în toate. 27 va A interveni. 28 vr (Îe) A nu se ~ A fi hotărât să nu ia parte la ceva. 29 vr (Îae) A sta de (sau la) o parte fără să intervină sau să participe. 30 vt (Înv; fig) A defăima. 31 vt A cleveti, făcând intrigi împotriva cuiva. 32 vt (Construit, adesea, cu pp. cu d. lichide, cereale etc. de același fel) A omogeniza prin agitare.

mesteca² sf vz amesteca

mestecat² sn vz amestecat¹

mestecat⁴, ~ă a vz amestecat²

AMESTECA (-ec) I. vb. tr. 1 A pune două, ori mai multe lucruri la un loc pentru a schimba însușirile lor sau a scoate ceva nou din ele: a amestecat vin cu rachiu ¶ 2 A pune ceva într’un lichid și a-l mișca ușor ca să se topească: amestecă mai bine zahărul în apă ¶ 3 A face pe cineva să ia parte la ceva ce nu e potrivit cu firea, cu demnitatea lui: l-a amestecat și pe el în această afacere necinstită ¶ 4 A pune lucruri de același fel în alt șir, a schimba felul cum sînt așezate: ia lopata și amestecă puțin nisipul ¶ 5 ~ cu pămîntul, a face una cu pămîntul: curțile Domnului Gheorghe Ștefan... au bătut vijeliile vremii și le-au amestecat cu pămîntul (VLAH.) ¶ 6 A încurca; proverb: ~ vorba ca făcălețul mămăliga (ZNN.), a bîlbîi, a vorbi fără șir ¶ 7 ‡A vorbi de rău pe cineva, a intriga contra lui, a-l denunța: s’au făgăduit că nu-l va amesteca la Poartă pre Dimitrașco-Vodă (NEC.). II. vb. refl. 1 A se schimba firea unui lucru prin contopirea de elemente deosebite: nu este rasă, nu este popor, care să nu se amestece cu altele ¶ 2 A lua parte Ia ceva, mai ales fără nici un rost, fără a fi chemat: la început eu nu mă prea amestecam, le lăsam pe ele să aleagă și să hotărască (VLAH.); nu mă bag, nu mă amestec (ISP.); proverb: se amestecă unde nu-i fierbe oala; proverb: se amestecă ca mărarul (sau ca pătrunjelul, cimbrul) în bucate; proverb: cine se amestecă în tărîțe, îl mănîncă porcii ¶ 3 A se pierde, a dispărea printre alții: s’a amestecat în mulțime ¶ 4 ‡A avea legături cu cineva, a veni în atingere cu cineva: cu prieten mînios nu te amesteca (BIBL.) ¶ 5 ‡A avea pretenții la ceva: să fie și de la noi slugilor noastre acela sat dereaptă ocină și alt nime să nu să ameastece (HASD.) ¶ 6 ‡A-și pierde mintea: la grijă era și toată tabăra leșească, așa se amestecasă de rău Leașii (M.-COST.) (👉 MESTECA¹) [lat. *ammĭxtĭcare < mixtus].<br />

AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...; p. ext. a se amesteca. 3. Refl. A interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc. – Lat. *ammixticare.

AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. A pune la un loc, a uni două sau mai multe elemente diferite; a face un amestec. A amesteca varul cu nisip. A amesteca vinul cu apă. ▭ [Flacăra] clipește-abia, din cînd în cînd, Cu stingerea-n bătaie. Lumini cu umbre-amestecînd Prin colțuri de odaie. COȘBUC, P. I 191. De bătea piatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pămîntul. ISPIRESCU, L. 206. În lupta și trînta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se spărseseră și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Refl. În chimir se amestecau, pe Ungă baierele pungii, lanțugul briceagului... și țarțamurile scăpărătorilor. SADOVEANU, N. F. 12. Ceaiul... luă o vopsea purpurie, amestecîndu-se cu rumul. NEGRUZZI, S. I 74. ♦ A introduce, a adăuga ceva într-un lichid. În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106. ♦ (Elementele puse împreună sînt de același fel) A schimba ordinea, poziția reciprocă; a încurca. Ia seama să nu amesteci fișele, căci sînt bine clasate, Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară – Ninsoare, fulger, gheață, vînt arzător de vară. EMINESCU, O. I 94. ♦ (Cu privire la noțiuni, imagini etc.) A încurca, a nu mai putea deosebi unele de altele. Așa își aducea acum aminte, Amestecînd imagini vii cu vise Și ce-i acum, cu ce-a fost înainte. D. BOTEZ, în POEZ. N. 78. 2. Refl. (Despre ființe sau despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unii printre alții. S-au amestecat oile cu caprele, Cele două gloate împînziră cîmpul, se amestecară. DUMITRIU, B. F. 113. Amîndouă cetele amestecîndu-se, au pornit împreună. CARAGIALE, O. III 99. ♦ A intra, a pătrunde undeva, a dispărea, a se pierde într-o mulțime. Plecă de lîngă el, grăbit, se amestecă în gloată. DUMITRIU, B. F. 66. [Graurii] trec răpede ca un nor negru îndesat, se amestecă printre porumbei și printre ciori. ODOBESCU, S. III 31. Am să mă-mbrac și eu în irod, să m-amestec printre măști și să trag cu urechea, doar oi descoperi ceva. ALECSANDRI, T. I 76. Să nu te duci astăzi la dînsul la masă [ziseră Spancioc și Stroici]... și se amestecară în norod. NEGRUZZI, S. I 150. Porumbielul... îmi sălta... Sus, mai sus Că se urca, Cu norii S-amesteca. TEODORESCU, P. P. 39. 3. Refl. (Despre oameni; întrebuințat absolut sau cu determinări introduse prin prep. «în») A interveni (de obicei nechemat) într-o acțiune străină, într-o discuție; a se băga, a se vîrî. Ce te privește pe dumneata? Cu ce drept te amesteci? DUMITRIU, B. F. 45. Ba s-avem iertare... s-a amestecat uncheșul Haralambie. SADOVEANU, N. F. 16. Chiar așa e, cucoane – se amestecă iar Buruiană. REBREANU, R. I 89. Te poftesc să nu te amesteci în conversația noastră. ALECSANDRI, T. 766. ◊ Expr. A se amesteca unde nu-i fierbe oala = a se vîrî unde nu este chemat, unde n-are ce căuta. N-are să s-amestece... unde nu-i fierbe oala. ALECSANDRI, T. I 355. ◊ Tranz. E comic jupîn Dumitrache, dar e și odios, pentru că amestecă pe Chiriac... în gelozia sa. IBRĂILEANU, S. 45. ♦ A se interesa de ceva, a participa cu interes la ceva. Un director de fabrică trebuie să se amestece în toate problemele întreprinderii.

AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni formînd un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a încurca. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unii printre alții. ♦ A se pierde, a dispărea undeva. Am să mă-mbrac și eu în irod, să m-amestec printre măști (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vîrî unde nu este chemat, unde nu are ce căuta. – Lat. *ammixticare.

A AMESTECA amestec tranz. 1) (elemente, lucruri eterogene) A face să se amestece. 2) (lucruri) A supune unei dezordini; a încurca între ele. 3) fam. (persoane) A antrena în mod conștient (într-o chestiune sau într-o situație nedorită); a implica. /<lat. ammixticare

A SE AMESTECA mă amestec intranz. 1) A se îmbina formând un amestec. 2) (despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unele printre altele (făcându-se nevăzute). 3) A interveni nefiind solicitat. ~ în discuție. ~ în joacă. /<lat. ammixticare

amestecà v. 1. a pune laolaltă, a împreuna: a amesteca vin cu apă; 2. a pune în mișcare: a amesteca cu lingura, cu degetul; 3. a încurca: le amestecă toate; 4. a lua parte la ceva: nu mă bag, nu mă amestec. [Și mestecà = *MIXTICARE, din MIXTUS, amestecat].

mestecà v. V. amesteca.

2) améstec, a -á v. tr. (d. a 4 și mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apă. Mișc, mestec: a amesteca cu lingura. Încurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat și pe el în afacere. V. refl. Mă bag, intru: cine se amestecă în tărîță, îl mănîncă porciĭ (Prov.).

amesteca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amestec, 2 sg. amesteci, 3 amestecă; conj. prez. 1 sg. să amestec, 3 să amestece

amesteca (a ~) vb., ind. prez. 3 amestecă

amesteca vb., ind. prez. 1 sg. amestec, 3 sg. și pl. amestecă

amesteca (amestec, amestecat), vb. – 1. A face un amestec. – 2. A strînge laolaltă. – 3. A avea acces carnal. 4. (Înv.) A calomnia, a face intrigi. – Mr. amisticare, ameastic. Lat. *ammĭxtĭcāre, de la mĭxtus (REW 5617; DAR; Pascu, I, 115; cf. Candrea-Dens., 1086). – Der. amestec, s. n. (reunire de lucruri diverse); amestecător, adj. (aparat care servește la a mesteca substanțe; intrigant, bîrfitor); amestecătură, s. f. (amestec, încurcătură); amestecuș, s. n. (amestec). Cf. mesteca.

a se amesteca / a se băga acolo unde nu-i fierbe oala expr. (pop.) a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni

AMESTECAT adj. 1. diferit, eterogen, felurit, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Un public ~.) 2. v. corcit. 3. v. încurcat.

AMESTECAT adj. 1. diferit, eterogen, felurit, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (O mulțime ~.) 2. corcit, încrucișat, (pop.) mistreț, (prin Ban.) mistricioi, (Olt.) mistrițat. (Rase ~.) 3. încîlcit, încurcat. (Fire ~.)

AMESTECA vb. 1. a combina. (~ mai multe substanțe.) 2. (prin Transilv. și Maram.) a sfeti. (~ cărțile de joc.) 3. v. mesteca. 4. v. corci. 5. v. încurca. 6. a se băga, a interveni, a se vârî. (Se ~ nechemat într-o discuție.)

AMESTECA vb. 1. a combina. (~ mai multe substanțe.) 2. (prin Transilv., Maram.) a sfeti. (~ cărțile de joc.) 3. a mesteca, (pop.) a dumica. (~ gumă de mestecat.) 4. a se corci, a se încrucișa. (Două specii de plante se pot ~.) 5. a (se) încîlci, a (se) încurca, (reg.) a (se) bălmăji, (înv.) a (se) zăminti. (Lucrurile se ~.) 6. a se băga, a interveni, a se vîrî. (Se ~ nechemat într-o discuție.)

Amestecat ≠ curat, pur

AMESTECA vb. (Mold.) A defăima, a ponegri, a cleveti; a umbla cu intrigi. Un om rău... pre toți cu răutatea lui ameastecă și-i tulbură. CANTEMIR, IST. Atuncea, la întorsul vezirului, au început unii din boieri a amesteca și a pîrî pe Antonie-Vodă. PSEUDO-COSȚIN, 30^r. Are pizmă pe mine... și îmi amestecă feciorul. NECULCE; cf. PSEUDO- COSTIN, 28^r; PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: lat. *ammixticare. Cf. balamuți, blojori, mozaviri, pohlibui.

MESTECA² vb. I v. amesteca.

MESTECAT⁴, -Ă adj. v. amestecat.