2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amețit1 sn [At: GOROVEI, C. 394 / V: (reg) amoțit1, amățit1 / Pl: ~uri / E: ameți] 1-4 Amețire (1-4). 5 Îmbătare. 6 Înșelare.

amețit2 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 311 / V: (reg) amoțit2, ~ă, amățit2, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: ameți] 1-2 a, av (Care este) cuprins de amețeală. 3-4 a, av (Care este) zăpăcit. 5-6 a, av (Fig) (Care este) cu mintea în altă parte. 7-8 a, av (Care este) îmbătat (ușor). 9 a (Îs) Vorbă ~ă Vorbă echivocă.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameți.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameți.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală. O năprasnă (= năprasnică) întîmplare l-a făcut să cadă amețit la pămînt. DRĂGHICI, R. 74. ◊ Fig. Trei trăsuri cu roțile amețite, gata să sară din încheieturi, se rostogolesc fără încetare din deal în vale și înapoi. BRĂESCU, V. A. 19. 2. Fig. Zăpăcit, năucit; emoționat. N-am mîncat... de ieri, oameni buni, îs amețit de scîrbă. SADOVEANU, N. F. 94. Blînda turturică a sosit, amețită de bucurie, aproape de soțul ei. ODOBESCU, S. III 35. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6. 3. (Uneori determinat prin «de băutură», mai rar «de beție») Cherchelit, beat, turmentat. Tot orașul alergase la poarta curții pre care începuse a o tăia cu securile. Ostașii, amețiți de beție, făceau numai o slabă împotrivire. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Fig. Iar tu, amețite poet, De noua beție cuprins, Vestește eroul... Măreț, neînvins! BENIUC, V. 116.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit, năucit. 2. Beat. – V. ameți.

amețit a. 1. turburat; 2. leșinat; 3. beat.

amețít, -ă adj. Cuprins de amețeală.

ameți [At: DOSOFTEI, V. S. 145/2 / Pzi: esc, (Trs) amet V: (reg) amoți, amăți / E: lat* armattire] 1-2 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde (pentru un moment) claritatea cunoștinței astfel încât să i se pară că totul se învârtește în jur Si: a (se) zăpăci, a (se) năuci. 3-4 vtr (Fig) A scoate sau (a-și ieși) din minți Si: a (se) zăpăci. 5 vt (Pfm; îe) A ~ capul cuiva cu vorbe A vorbi mult și repede pentru a convinge pe cineva. 6 vt (Pfm; îe) A o ~ A acționa incomplet și superficial, lăsând impresia că duce lucrul până la capăt Si: a o încurca. 7-8 vtr A (se) îmbăta. 9-10 vtr (Fig) A (se) înșela.

AMEȚÍ, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală; fig. a (se) zăpăci (2). 2. Refl. și tranz. A (se) îmbăta (ușor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).

AMEȚÍ, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală; fig. a (se) zăpăci. 2. Refl. și tranz. A (se) îmbăta (ușor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).

AMEȚÍ, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de amețeală, a-și pierde echilibrul. El fugea așa de repede, cît biata fată amețea, nu alta. SBIERA, P. 313. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 196. Of! of! am rămas iar cu piatra-n casă. Of!... amețesc... leșin. ALECSANDRI, T. I 49. ◊ Tranz. Na! una! L-am amețit... Să-i mai dau vreo cîteva [lovituri]. ALECSANDRI, T. I 450. 2. Intranz. Fig. A se zăpăci, a-și pierde capul (din cauza unei emoții sau a unei impresii puternice). Vai de mine și de mine, Iliuță, amețisem de spaimă și am pus de două ori zahar. SADOVEANU, N. F. 162. Baba atunci a amețit de bucurie. CREANGĂ, P. 79. ◊ Refl. Se ameți și se fistici tind se văzu încongiurat de o mulțime de lume. ISPIRESCU, L. 136. ◊ Tranz. Vorbele lui atîta îi amețise, încît de spaimă... se pierduseră cu totul. ISPIRESCU, L. 294. ◊ Tranz. A scoate din minți. De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine (= ciocoi). ALECSANDRI, T. 920. Ori la tine ea privește, Cu vederea-l amețește. SEVASTOS, C. 172. ◊ Tranz. A aduce într-o stare de extaz, de încîntare. O speranță de o dureroasă dulceață, deșartă dar singură, îi amețea sufletul. EMINESCU, N. 74. 3. Intranz. și refl. A se îmbăta, a se chercheli. Au băut, s-au amețit și acum horăiesc în podul morii. SADOVEANU, O. VI 12. ◊ Tranz. Ipate le dă de băut, pînă le amețește pe amîndouă. CREANGĂ, P. 173.

AMEȚÍ, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală; fig. a (se) zăpăci. 2. Refl. și tranz. A (se) îmbăta. – Lat. *ammattire (< mattus „beat”).

A SE AMEȚÍ mă ~ésc intranz. A se îmbăta ușor; a se chercheli. /<lat. ammattire

A AMEȚÍ ~ésc 1. tranz. 1) A face să fie cuprins de amețeală. 2) A face să se amețească. 2. intranz. 1) A fi cuprins de amețeală. 2) fig. A deveni buimatic; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /<lat. ammattire

amețì v. 1. a se pierde cu firea; 2. a pricinui sau a avea amețeală; 3. a îmbăta. [Tr. améte = lat. (SENSUS) AMMITTERE].

amețésc v. tr. (orig. neșt. Cp. cu lat. amittere, a trimete, a da drumu, a perde, și vgr. methýo, mă îmbăt. În Ban. și Háțeg amet, ameți, amete, să ameață. La Polizu amățesc. La Șincai, 2, 291, amoțesc poate fi o greș. de citire îld. amăgesc). Am amețeală: învîrtindu-mă, am amețit. Mă cam îmbăt: bînd vin, am amețit. Fig. Îmĭ perd cumpătu: a amețit de atîta onoare. V. tr. Cauzez amețelĭ (pr. și fig.): vinu, baniĭ l-aŭ amețit. V. refl. Mă cam îmbăt (pr. și fig.): m’am amețit de atîta vin. – Și amițesc (Acad.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amețésc, imperf. 3 sg. amețeá; conj. prez. 3 să amețeáscă

amețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amețésc, imperf. 3 sg. amețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amețeáscă

amețesc, -țească 3 conj., -țeam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: amețit
amețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amețit
  • amețitul
  • amețitu‑
  • ameți
  • amețita
plural
  • amețiți
  • amețiții
  • amețite
  • amețitele
genitiv-dativ singular
  • amețit
  • amețitului
  • amețite
  • amețitei
plural
  • amețiți
  • amețiților
  • amețite
  • amețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ameți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ameți
  • amețire
  • amețit
  • amețitu‑
  • amețind
  • amețindu‑
singular plural
  • amețește
  • amețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amețesc
(să)
  • amețesc
  • amețeam
  • ameții
  • amețisem
a II-a (tu)
  • amețești
(să)
  • amețești
  • amețeai
  • amețiși
  • amețiseși
a III-a (el, ea)
  • amețește
(să)
  • amețească
  • amețea
  • ameți
  • amețise
plural I (noi)
  • amețim
(să)
  • amețim
  • amețeam
  • amețirăm
  • amețiserăm
  • amețisem
a II-a (voi)
  • amețiți
(să)
  • amețiți
  • amețeați
  • amețirăți
  • amețiserăți
  • amețiseți
a III-a (ei, ele)
  • amețesc
(să)
  • amețească
  • amețeau
  • ameți
  • amețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amețit

  • 1. Cuprins de amețeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O năprasnă (= năprasnică) întîmplare l-a făcut să cadă amețit la pămînt. DRĂGHICI, R. 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Trei trăsuri cu roțile amețite, gata să sară din încheieturi, se rostogolesc fără încetare din deal în vale și înapoi. BRĂESCU, V. A. 19.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • N-am mîncat... de ieri, oameni buni, îs amețit de scîrbă. SADOVEANU, N. F. 94.
        surse: DLRLC
      • Blînda turturică a sosit, amețită de bucurie, aproape de soțul ei. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
      • Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Tot orașul alergase la poarta curții pre care începuse a o tăia cu securile. Ostașii, amețiți de beție, făceau numai o slabă împotrivire. NEGRUZZI, S. I 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar tu, amețite poet, De noua beție cuprins, Vestește eroul... Măreț, neînvins! BENIUC, V. 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ameți
    surse: DEX '98 DEX '09

ameți

  • 1. intranzitiv tranzitiv A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: dezmeți 4 exemple
    exemple
    • El fugea așa de repede, cît biata fată amețea, nu alta. SBIERA, P. 313.
      surse: DLRLC
    • Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 196.
      surse: DLRLC
    • Of! of! am rămas iar cu piatra-n casă. Of!... amețesc... leșin. ALECSANDRI, T. I 49.
      surse: DLRLC
    • Na! una! L-am amețit... Să-i mai dau vreo cîteva [lovituri]. ALECSANDRI, T. I 450.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) zăpăci.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: buimăci zăpăci antonime: dezmetici 4 exemple
      exemple
      • Vai de mine și de mine, Iliuță, amețisem de spaimă și am pus de două ori zahar. SADOVEANU, N. F. 162.
        surse: DLRLC
      • Baba atunci a amețit de bucurie. CREANGĂ, P. 79.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Se ameți și se fîstîci cînd se văzu încongiurat de o mulțime de lume. ISPIRESCU, L. 136.
        surse: DLRLC
      • Vorbele lui atîta îi amețise, încît de spaimă... se pierduseră cu totul. ISPIRESCU, L. 294.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. tranzitiv A scoate din minți.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine (= ciocoi). ALECSANDRI, T. 920.
          surse: DLRLC
        • Ori la tine ea privește, Cu vederea-l amețește. SEVASTOS, C. 172.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. tranzitiv A aduce într-o stare de extaz, de încântare.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • O speranță de o dureroasă dulceață, deșartă dar singură, îi amețea sufletul. EMINESCU, N. 74.
          surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) îmbăta (ușor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chercheli îmbăta 2 exemple
    exemple
    • Au băut, s-au amețit și acum horăiesc în podul morii. SADOVEANU, O. VI 12.
      surse: DLRLC
    • Ipate le dă de băut, pînă le amețește pe amîndouă. CREANGĂ, P. 173.
      surse: DLRLC

etimologie: