2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

amalgamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: amalgama] 1 Producere a unui amalgam (1) Cf amalgama (1). 2 Amestecare a unor elemente eterogene, disparate Cf amalgama (2). 3 Confundare.

AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. ♦ Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. – V. amalgama.

AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.V. amalgama.

AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului.

AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.

amalgamáre s. f., g.-d. art. amalgamắrii; pl. amalgamắri

amalgamáre s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări

AMALGAMÁRE s.f. Acțiunea de a amalgama. [< amalgama].

amalgamá vtr [At: HASDEU, I. C. I, 44 / Pzi: ~mez / E: fr amalgamer] 1 A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente eterogene.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.

amalgamá (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgameáză

amalgamá vb., ind. prez. 1 sg. amalgaméz, 3 sg. și pl. amalgameáză

AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].

AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)

A AMALGAMÁ ~éz tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obține un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer

amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.

*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite.

arată toate definițiile

Intrare: amalgama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amalgama
  • amalgamare
  • amalgamat
  • amalgamatu‑
  • amalgamând
  • amalgamându‑
singular plural
  • amalgamea
  • amalgamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amalgamez
(să)
  • amalgamez
  • amalgamam
  • amalgamai
  • amalgamasem
a II-a (tu)
  • amalgamezi
(să)
  • amalgamezi
  • amalgamai
  • amalgamași
  • amalgamaseși
a III-a (el, ea)
  • amalgamea
(să)
  • amalgameze
  • amalgama
  • amalgamă
  • amalgamase
plural I (noi)
  • amalgamăm
(să)
  • amalgamăm
  • amalgamam
  • amalgamarăm
  • amalgamaserăm
  • amalgamasem
a II-a (voi)
  • amalgamați
(să)
  • amalgamați
  • amalgamați
  • amalgamarăți
  • amalgamaserăți
  • amalgamaseți
a III-a (ei, ele)
  • amalgamea
(să)
  • amalgameze
  • amalgamau
  • amalgama
  • amalgamaseră
Intrare: amalgamare
amalgamare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amalgamare
  • amalgamarea
plural
  • amalgamări
  • amalgamările
genitiv-dativ singular
  • amalgamări
  • amalgamării
plural
  • amalgamări
  • amalgamărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)