10 definiții pentru amalgamare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. ♦ Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. – V. amalgama.
amalgamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: amalgama] 1 Producere a unui amalgam (1) Cf amalgama (1). 2 Amestecare a unor elemente eterogene, disparate Cf amalgama (2). 3 Confundare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. – V. amalgama.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMALGAMARE s.f. Acțiunea de a amalgama. [< amalgama].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AMALGAMARE 1. În limbile flexionare*, caracteristică a mărcilor gramaticale de a exprima simultan mai multe unități de conținut. Vezi, de ex., în flexiunea românească, particularitatea desinențelor* de a exprima solidar numărul și cazul la substantiv (cartea unei eleve), numărul, cazul și genul la adjectiv (unei fete frumoase), numărul și persoana la verb (el cânți); vezi, pentru franceză, caracteristica formelor contractate du, des, au, aux, care amalgamează prepoziția și articolul definit, precum și semnificațiile de gen și de număr (fr. du = prep. de + art. le + „mase.” + „sg.”). 2. în semantica generativă (J.J. Katz, J.A. Fodor, 1963), operație rezultând din aplicarea regulilor deproiecție (vezi PROIECȚIE) care constă în integrarea succesivă a sensurilor formativelor* lexicale pentru obținerea, în final, a sensului propoziției. Amalgamarea este condiționată sintactic, amalgamându-se, într-o primă etapă, separat, formativele aflate sub dominanța GN și a GV, iar la sfârșit având loc amalgamarea grupului subiect-predicat. 3. în sintaxa românească, fenomen cunoscut și sub numele de împletire* a două structuri sintactice, constând în opacizarea* organizării inițiale și, implicit, în dificultatea stabilirii limitelor dintre structuri și a interpretării grupului. Ca soluție de interpretare, s-a recurs, de la caz la caz, la soluția predicatului verbal compus* (trebuiau să plece, mă puteau ajuta), la soluția elementului predicativ* suplimentar (trebuiau pedepsiți, îi consideră inteligenți) sau la soluția re-analizei, cu refacerea mentală a structurilor originare (vezi ÎMPLETIRE; OPACIZARE). G.P.D.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amalgamare, amalgamărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a amalgama. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. DEX '09
- Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului. DLRLC
-
-
etimologie:
- amalgama DEX '09 DEX '98 DN