2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amăgít, ~ă a [At: (a. 1594) HEM 1005 / Pl: ~iți, ~e / E: amăgi] 1 Înșelat. 2 Ispitit. 3 Sedus. 4 (Înv) Înșelat de soț(ie). 5 Iluzionat. 6 Care a greșit.

amăgít sn [At: CONACHI, P. 14 / E: amăgi] Înșelare Cf amăgi (2).

AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te, adj. Înșelat (II 1), prostit (2). – V. amăgi.

AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te, adj. Înșelat (II 1), prostit (2). – V. amăgi.

AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te, adj. Înșelat, deziluzionat. Zoe începuse a cunoaște că a greșit, judecind pe oameni după inima sa. Amăgită în nădejdea sa, se lăsă la o melancolie ce o făcu mai interesantă. NEGRUZZI, S. I 25.

amăgit a. înșelat: ești foarte amăgit.

amăgi [At: (a. 1594), HEM 1005 / Pzi: ~gesc / E: ml *ammagire] 1 vt (Înv) A vrăji (făcând semne cabalistice cu mâna). 2 vt A înșela pe cineva cu vorbe sau cu purtări ademenitoare. 3 vt A purta cu vorba. 4 vt A ispiti la o faptă rea. 5 vt A seduce. 6 vt A-și înșela bărbatul. 7 vt (Pex) A înșela. 8 vr A-și face iluzii zadarnice. 9 vr A greși. 10 vt (Mol) A păcăli (în glumă).

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Lat. *ammagire.

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Lat. *ammagire.

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. 1. Tranz. A induce în mod conștient în eroare, a înșela. Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri. CREANGĂ, P. 24. Toți [vînătorii] își povestesc... cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în loc și cum, în sfîrșit, s-a făcut nevăzută. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Fig. În o strachină e borș de pește proaspăt, în alta ihnea de pește sărat, amăgită cu cîteva măsline. HOGAȘ, DR. II 115. Refl. Dacă toată ziua te amăgești cu cîte-o îmbucătură, nu spui seara că nu-ți trebuie să cinezi? V. ROM. februarie 1952, 182. 2. Refl. (Neobișnuit) A se înșela, a greși. Mi se pare că este cu totul de prisos ca să te cerci a-i dovedi cum că se amăgește și că ceea ce spune nu a fost niciodată. ODOBESCU, S. III 48. 3. Tranz. A ispiti, a fermeca. Harnică maic-ai avut... te-a făcut Cu ochi negri de ochit, Cu sprîncene de-amăgit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30.

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Refl. A greși. 2. Tranz. (Rar) A ispiti, a fermeca. – Lat. *ammagire (< gr.).

A SE AMĂGÍ mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a se înșela; a se păcăli. /<lat. ammagire

A AMĂGÍ ~ésc 1. tranz. 1) (persoane) A face să se amăgească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a înșela; a păcăli. 2) (persoane) A atrage prin promisiuni false (profitând de încredere). 2. intranz. fam. A spune minciuni; a minți. /<lat. ammagire

amăgì v. 1. a vrăji, a încânta (sens ieșit din uz): le amăgi mințile printr’un farmec OD.; 2. a înșela cu dibăcie, cu măestrie. [Gr. bizantin MAGHÈVO, a fermeca, din MAGOS, vrăjitor: sensul primitiv tehnic (cf. farmec) s’a generalizat românește ca la mângâia, de aceeaș origină bizantină].

amăgésc v. tr. (lat. ammagire, d. vgr. mageúo, farmec, înșel, d. mágos, mag). Înșel pin vorbe: m’a amăgit spunîndu-mĭ că pe aicĭ e drumu cel bun, diavolu îĭ amăgește pe oamenĭ. Seduc: l-a amăgit bogăția. V. refl. Vechĭ. Îs ispitit (ademenit, atras): amăgindu-se de bogăție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amăgésc, imperf. 3 sg. amăgeá; conj. prez. 3 să amăgeáscă

amăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amăgésc, imperf. 3 sg. amăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amăgeáscă

amăgesc, -geam 1 imp., -gească 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMĂGÍT adj. 1. v. înșelat. 2. v. sedus.

AMĂGIT adj. 1. ademenit, înșelat, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. ademenit, înșelat, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.)

AMĂGÍ vb. 1. v. înșela. 2. a ademeni, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

AMĂGI vb. 1. a ademeni, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 2. a ademeni, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

arată toate definițiile

Intrare: amăgit
amăgit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgit
  • amăgitul
  • amăgitu‑
  • amăgi
  • amăgita
plural
  • amăgiți
  • amăgiții
  • amăgite
  • amăgitele
genitiv-dativ singular
  • amăgit
  • amăgitului
  • amăgite
  • amăgitei
plural
  • amăgiți
  • amăgiților
  • amăgite
  • amăgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: amăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amăgi
  • amăgire
  • amăgit
  • amăgitu‑
  • amăgind
  • amăgindu‑
singular plural
  • amăgește
  • amăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amăgesc
(să)
  • amăgesc
  • amăgeam
  • amăgii
  • amăgisem
a II-a (tu)
  • amăgești
(să)
  • amăgești
  • amăgeai
  • amăgiși
  • amăgiseși
a III-a (el, ea)
  • amăgește
(să)
  • amăgească
  • amăgea
  • amăgi
  • amăgise
plural I (noi)
  • amăgim
(să)
  • amăgim
  • amăgeam
  • amăgirăm
  • amăgiserăm
  • amăgisem
a II-a (voi)
  • amăgiți
(să)
  • amăgiți
  • amăgeați
  • amăgirăți
  • amăgiserăți
  • amăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • amăgesc
(să)
  • amăgească
  • amăgeau
  • amăgi
  • amăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amăgit

etimologie:

  • vezi amăgi
    surse: DEX '98 DEX '09

amăgi

  • 1. A (se) înșela.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcăli înșela (amăgi) 5 exemple
    exemple
    • Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. VLAHUȚĂ, O. A. I 34.
      surse: DLRLC
    • Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri. CREANGĂ, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Toți [vânătorii] își povestesc... cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în loc și cum, în sfîrșit, s-a făcut nevăzută. ODOBESCU, S. III 17.
      surse: DLRLC
    • figurat În o strachină e borș de pește proaspăt, în alta ihnea de pește sărat, amăgită cu cîteva măsline. HOGAȘ, DR. II 115.
      surse: DLRLC
    • Dacă toată ziua te amăgești cu cîte-o îmbucătură, nu spui seara că nu-ți trebuie să cinezi? V. ROM. februarie 1952, 182.
      surse: DLRLC

etimologie: