2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te, adj. Înșelat (II 1), prostit (2). – V. amăgi.

AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te, adj. Înșelat (II 1), prostit (2). – V. amăgi.

amăgít, ~ă a [At: (a. 1594) HEM 1005 / Pl: ~iți, ~e / E: amăgi] 1 Înșelat. 2 Ispitit. 3 Sedus. 4 (Înv) Înșelat de soț(ie). 5 Iluzionat. 6 Care a greșit.

amăgít sn [At: CONACHI, P. 14 / E: amăgi] Înșelare Cf amăgi (2).

AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te, adj. Înșelat, deziluzionat. Zoe începuse a cunoaște că a greșit, judecind pe oameni după inima sa. Amăgită în nădejdea sa, se lăsă la o melancolie ce o făcu mai interesantă. NEGRUZZI, S. I 25.

amăgit a. înșelat: ești foarte amăgit.

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Lat. *ammagire.

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Lat. *ammagire.

amăgi [At: (a. 1594), HEM 1005 / Pzi: ~gesc / E: ml *ammagire] 1 vt (Înv) A vrăji (făcând semne cabalistice cu mâna). 2 vt A înșela pe cineva cu vorbe sau cu purtări ademenitoare. 3 vt A purta cu vorba. 4 vt A ispiti la o faptă rea. 5 vt A seduce. 6 vt A-și înșela bărbatul. 7 vt (Pex) A înșela. 8 vr A-și face iluzii zadarnice. 9 vr A greși. 10 vt (Mol) A păcăli (în glumă).

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. 1. Tranz. A induce în mod conștient în eroare, a înșela. Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri. CREANGĂ, P. 24. Toți [vînătorii] își povestesc... cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în loc și cum, în sfîrșit, s-a făcut nevăzută. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Fig. În o strachină e borș de pește proaspăt, în alta ihnea de pește sărat, amăgită cu cîteva măsline. HOGAȘ, DR. II 115. Refl. Dacă toată ziua te amăgești cu cîte-o îmbucătură, nu spui seara că nu-ți trebuie să cinezi? V. ROM. februarie 1952, 182. 2. Refl. (Neobișnuit) A se înșela, a greși. Mi se pare că este cu totul de prisos ca să te cerci a-i dovedi cum că se amăgește și că ceea ce spune nu a fost niciodată. ODOBESCU, S. III 48. 3. Tranz. A ispiti, a fermeca. Harnică maic-ai avut... te-a făcut Cu ochi negri de ochit, Cu sprîncene de-amăgit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30.

AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Refl. A greși. 2. Tranz. (Rar) A ispiti, a fermeca. – Lat. *ammagire (< gr.).

A SE AMĂGÍ mă ~ésc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a se înșela; a se păcăli. /<lat. ammagire

A AMĂGÍ ~ésc 1. tranz. 1) (persoane) A face să se amăgească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a înșela; a păcăli. 2) (persoane) A atrage prin promisiuni false (profitând de încredere). 2. intranz. fam. A spune minciuni; a minți. /<lat. ammagire

amăgì v. 1. a vrăji, a încânta (sens ieșit din uz): le amăgi mințile printr’un farmec OD.; 2. a înșela cu dibăcie, cu măestrie. [Gr. bizantin MAGHÈVO, a fermeca, din MAGOS, vrăjitor: sensul primitiv tehnic (cf. farmec) s’a generalizat românește ca la mângâia, de aceeaș origină bizantină].

amăgésc v. tr. (lat. ammagire, d. vgr. mageúo, farmec, înșel, d. mágos, mag). Înșel pin vorbe: m’a amăgit spunîndu-mĭ că pe aicĭ e drumu cel bun, diavolu îĭ amăgește pe oamenĭ. Seduc: l-a amăgit bogăția. V. refl. Vechĭ. Îs ispitit (ademenit, atras): amăgindu-se de bogăție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amăgesc, imperf. 3 sg. amăgea; conj. prez. 3 să amăgească

amăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amăgésc, imperf. 3 sg. amăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amăgeáscă

amăgesc, -geam 1 imp., -gească 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMĂGÍT adj. 1. v. înșelat. 2. v. sedus.

AMĂGIT adj. 1. ademenit, înșelat, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. ademenit, înșelat, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.)

AMĂGÍ vb. 1. v. înșela. 2. a ademeni, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

AMĂGI vb. 1. a ademeni, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 2. a ademeni, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amăgí (amăgésc, amăgít), vb.1. (Înv.) A vrăji, a face farmece. – 2. A amăgi, a momi. – Mr. (amăvipsire) „a vrăji”. Gr. μαγεύω „a fermeca” (Hasdeu; DAR; Diculescu, Elementele, 474; Rosetti, II, 66), probabil prin intermediul unui lat. *magῑre, *magare, cf. calabr., sicil. ammagari, cat., sp. amagar. În mr., din ngr. μαγεύω, de unde și bg. magiosvam. Der. amăgeală, s. f. (înșelăciune, artificiu); amăgelnic, adj. (înv., înșelător); amăgeu, s. m. (impostor), pe care Diculescu, Elementele, 474, îl derivă dintr-un gr. *μαγεύς; amăgire, s. f. (înv., ademenire); amăgitor, adj.; amăgitură, (înv., înșelăciune, escrocherie).

Intrare: amăgit
amăgit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgit
  • amăgitul
  • amăgitu‑
  • amăgi
  • amăgita
plural
  • amăgiți
  • amăgiții
  • amăgite
  • amăgitele
genitiv-dativ singular
  • amăgit
  • amăgitului
  • amăgite
  • amăgitei
plural
  • amăgiți
  • amăgiților
  • amăgite
  • amăgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: amăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amăgi
  • amăgire
  • amăgit
  • amăgitu‑
  • amăgind
  • amăgindu‑
singular plural
  • amăgește
  • amăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amăgesc
(să)
  • amăgesc
  • amăgeam
  • amăgii
  • amăgisem
a II-a (tu)
  • amăgești
(să)
  • amăgești
  • amăgeai
  • amăgiși
  • amăgiseși
a III-a (el, ea)
  • amăgește
(să)
  • amăgească
  • amăgea
  • amăgi
  • amăgise
plural I (noi)
  • amăgim
(să)
  • amăgim
  • amăgeam
  • amăgirăm
  • amăgiserăm
  • amăgisem
a II-a (voi)
  • amăgiți
(să)
  • amăgiți
  • amăgeați
  • amăgirăți
  • amăgiserăți
  • amăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • amăgesc
(să)
  • amăgească
  • amăgeau
  • amăgi
  • amăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amăgit, amăgiadjectiv

  • 1. Înșelat, prostit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zoe începuse a cunoaște că a greșit, judecînd pe oameni după inima sa. Amăgită în nădejdea sa, se lăsă la o melancolie ce o făcu mai interesantă. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
etimologie:
  • vezi amăgi DEX '98 DEX '09

amăgi, amăgescverb

  • 1. A (se) înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. DLRLC
    • format_quote Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
    • format_quote Toți [vânătorii] își povestesc... cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în loc și cum, în sfîrșit, s-a făcut nevăzută. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
    • format_quote figurat În o strachină e borș de pește proaspăt, în alta ihnea de pește sărat, amăgită cu cîteva măsline. HOGAȘ, DR. II 115. DLRLC
    • format_quote Dacă toată ziua te amăgești cu cîte-o îmbucătură, nu spui seara că nu-ți trebuie să cinezi? V. ROM. februarie 1952, 182. DLRLC
    • 1.1. reflexiv neobișnuit Greși. DLRLC
      sinonime: greși
      • format_quote Mi se pare că este cu totul de prisos ca să te cerci a-i dovedi cum că se amăgește și că ceea ce spune nu a fost niciodată. ODOBESCU, S. III 48. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Harnică maic-ai avut... te-a făcut Cu ochi negri de ochit, Cu sprîncene de-amăgit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30. DLRLC
    • 1.3. intranzitiv familiar A spune minciuni. NODEX
      sinonime: minți
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.