4 intrări

48 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alunéle sfp [At: DEX2 / E: alună + -ea] 1-3 (Bot) Plantă erbacee cu flori albe, cu tubercule și frunze comestibile (Carum bulbocastanum) 4 (Bot) Baraboi (Chaerophyllum bulbosum). 5 (Bot) Coada-șoricelului (Achilea millefollium). 6 (Reg) Pistrui.

ALUNÉLE s. f. pl. I. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.

ALUNELE S. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe lunguiețe, care crește mai ales în pămînt argilos și calcaros și ale cărei tubercule, conținînd substanțe nutritive, se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum ). 2. (Transilv.) Baraboi. 3. (Ban.) Coada-șoricelului. II. (Transilv.) Pistrui.

ALUNÉLE s. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din alună + suf. -ea.

alunéle (plante) s. f. pl., art. alunélele

alunéle (plantă) s. f. pl.

ALUNÉLE s. pl. (BOT.; Carum bulbocastanum) (reg.) mândălac.

ALUNÉLE s. pl. v. baraboi, coada-șoricelului.

alunèle f. pl. 1. mici semne pe corp și mai ales pe obraz; 2. plantă numită și mândănac, al cărei rod are un gust aproape ca al castanei și din foile căreia se face salată (Bunium bulbocastanum); 3. Tr. V. barlaboi.

alúnă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 343/17 / Pl: ~ne / E: lat *abellna] (Bot) 1 Fructul (comestibil al) alunului (1). 2-3 (Șîs) -e turcești Fructul (comestibil al) alunului (2-3) turcesc. 4-5 (Îs) -e americane, -e de pământ (Semințe oleaginoase, comestibile de la) planta Arachis hypogaea, originară din America tropicală și cultivată mult pentru semințele sale Si: arahidă. 6-7 (Îs) ~ de pământ (Fructele obținute de la) planta Oenanthe fistulosa. 8-9 (Trs; șic ~-de-pământ) Cartof (1-2). 10 (Îae) Măndălaci (Bunium bulbocastanum). 11 (Reg, îf nună) Alunică (2). 12 (Reg; îaf) Oreșniță (Lathyrus tuberosus).

aluneá sf [At: LB / V: anunea / Pl: ~ele / E: alună + -ea] 1-2 (Bot; șhp) Aluniță (1-2). 3 Pistrui. 4 Aluniță (4). 5-6 Alunel (11-12). 7 (Bot; lpl) Coada șoricelului (Achilea millefollium). 8 (Bot; lpl) Măndălaci (Bunium bulbocastanum). 9 (Bot; lpl) Coada-șoricelului (Achilea setacea). 10 (Bot; lpl) Baraboi (Chaerophyllum bulbosum).

alunícă sf [At: LB / Pl: ~nele / E: alună + -ică] 1-2 Aluniță (1-2). 3 Pistrui. 4 Aluniță (4). 5-6 (Cor) Alunel (11-12).

ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și care conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea).Lat. *abellona (= abellana [nux]).

ALUNEÁ, -ÍCĂ, alunele, s. f. I. 1. Aluniță (1). ♦ (Reg.) Pistrui. 2. (În forma alunea) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. II. (Bot.; la pl.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. – Alun + suf. -ea.Alunică: cu schimbare de suf.

ALUNÍCĂ, alunele, s. f. (Rar) Aluniță. – Alună + suf. -ică.

ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea).Lat. *abellona (= abellana [nux]).

ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea.

ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Alună + suf. -ică.

ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă ovoidală, de dimensiuni mici, închis într-o coajă lemnoasă. Țupăiau pe fire de lejnicioară pitulici cît alunele. SADOVEANU, N. F. 67. O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. ◊ Alune turcești = fructele comestibile ale unei specii de alun. Alune de pămînt (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (cultivată azi și ia noi); arahide.

Intrare: alunea
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alunea aluneaua
plural alunele alunelele
genitiv-dativ singular alunele alunelei
plural alunele alunelelor
vocativ singular
plural
Intrare: alunică
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aluni alunica
plural alunele alunelele
genitiv-dativ singular alunele alunelei
plural alunele alunelelor
vocativ singular
plural
Intrare: alunele
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural alunele alunelele
genitiv-dativ singular
plural alunele alunelelor
vocativ singular
plural
Intrare: alună
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alu aluna
plural alune alunele
genitiv-dativ singular alune alunei
plural alune alunelor
vocativ singular
plural