14 definiții pentru „altruism”   declinări

ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme.

ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme.

ALTRUÍSM s. n. (în opoziție cu e g o i s m) Dispoziție de a acționa dezinteresat, trecînd peste interesele personale, în favoarea altor oameni sau a întregii colectivități. Fondul literaturii adevărate nu e de loc egoismul, ci altruismul cel mai larg și mai simpatic. IONESCU-RION, C. 105.

ALTRUÍSM s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. – Fr. altruisme.

altruísm sn [At: KLOPȘTOCK, F. 126 / Pl: -e / E: fr altruisme] (În opoziție cu egoism) 1 Înclinare de a ajuta pe altul, de a se jertfi pentru aproapele său, pornire generoasă. 2 (Fiz) Doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine.

ALTRUÍSM s. generozitate.

Altruism ≠ egoism, egotism

ALTRUÍSM s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în favoarea altora. [< fr. altruisme, cf. lat. alter – altul].

ALTRUÍSM s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr. altruisme)

ALTRUÍSM n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în folosul altora. [Sil. al-tru-] /<fr. altruisme

altruism n. dispozițiune binevoitoare pentru alții (în filozofia pozitivistă).

*altruízm n., pl. e (fr. altruisme, d. autrui, altu, după lat. alter, altu). Calitatea de a fi bun p. alțiĭ, de a fi dezinteresat, milă. V. egoizm.