16 definiții pentru allegro

allégro [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it allegro] 1 av (Muz; d. tempo) Vioi. 3 sn (Parte dintr-o) bucată cântată allegro (1).

ALLÉGRO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) În tempo vioi; repede. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în tempo vioi, repede, vesel. ◊ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest tempo.

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – It. allegro.

allégro (it.) (-le-gro) adv., s. n.; abr. All{o}

ALLÉGRO adv. (MUZ.) repede.

ALLÉGRO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Repede, vioi, vesel. ◊ Piu allegro = mai repede. // s.n. Arie executată în acest tempo. ♦ Mișcare obișnuită a primei părți dintr-o sonată. [< it. allegro].

ALLÉGRO I. adv. (muz.) repede, vioi, vesel. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegro)

ALLÉGRO2 n. Arie în tempo vioi. [Sil. al-le-gro] /Cuv. it.

ALLÉGRO1 adv. muz. Repede, vioi. [Sil. al-le-gro] /Cuv. it

*allégro adv. (cuv. it.). Muz. Vioĭ, vesel. S. n. Pasagiŭ cîntat cu veselie: un allegro.

allégro assái (it.) (-le-gro, -sai) loc. adv.

allégro ma non tróppo (it.) (-le-gro) loc. adv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

allegro (cuv. it., „vesel, voios”) 1. (în sens originar) Indicație de expresie, care a devenit indicație de tempo (2) și care desemnează o mișcare repede. Deseori, pentru precizie, a. este însoțit de un termen de expresie (ex. a. giocosso*, a. ma non troppo*, a. assai*, a. con brio* etc.). Abrev.: Allo. 2. Substantiv ce definește acea parte a unei sonate*, simfonii*, concert (2) etc., de obicei întâia, scrisă în formă de sonată și care poartă în majoritatea cazurilor aceată indicație de tempo.

Intrare: allegro
allegro adverb
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular allegro allegroul
plural
genitiv-dativ singular allegro allegroului
plural
vocativ singular
plural