11 definiții pentru allegro (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

allégro [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it allegro] 1 av (Muz; d. tempo) Vioi. 3 sn (Parte dintr-o) bucată cântată allegro (1).

ALLÉGRO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) În tempo vioi; repede. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în tempo vioi, repede, vesel. ◊ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest tempo.

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – It. allegro.

ALLÉGRO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Repede, vioi, vesel. ◊ Piu allegro = mai repede. // s.n. Arie executată în acest tempo. ♦ Mișcare obișnuită a primei părți dintr-o sonată. [< it. allegro].

ALLÉGRO I. adv. (muz.) repede, vioi, vesel. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegro)

ALLÉGRO2 n. Arie în tempo vioi. [Sil. al-le-gro] /Cuv. it.

*allégro adv. (cuv. it.). Muz. Vioĭ, vesel. S. n. Pasagiŭ cîntat cu veselie: un allegro.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

allégro (it.) (-le-gro) adv., s. n.; abr. Allo


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

allegro (cuv. it., „vesel, voios”) 1. (în sens originar) Indicație de expresie, care a devenit indicație de tempo (2) și care desemnează o mișcare repede. Deseori, pentru precizie, a. este însoțit de un termen de expresie (ex. a. giocosso*, a. ma non troppo*, a. assai*, a. con brio* etc.). Abrev.: Allo. 2. Substantiv ce definește acea parte a unei sonate*, simfonii*, concert (2) etc., de obicei întâia, scrisă în formă de sonată și care poartă în majoritatea cazurilor aceată indicație de tempo.

Intrare: allegro (s.n.)
  • silabație: al-le-gro
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • allegro
  • allegroul
  • allegrou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • allegro
  • allegroului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

allegro (s.n.)

  • 1. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest (1.) tempo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Mișcare obișnuită a primei părți dintr-o sonată.
      surse: DN
  • comentariu abreviere Allo
    surse: DOOM 2

etimologie: