2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

alipít1 sns [At: DA / E: alipi] 1-5 Alipire (1-5).

alipít2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: alipi] 1 Care s-a alăturat (1) la ceva. 2 Care s-a atașat de cineva. 3 Care este încorporat undeva. 4 (Înv) Care trăiește cu cineva fără a fi căsătorit. 5 Care a aderat la ceva.

ALIPÍT, -Ă, alipiți, -te, adj. Care este lipit, alăturat. – V. alipi.

ALIPÍT, -Ă, alipiți, -te, adj. Care este lipit, alăturat. – V. alipi.

ALIPÍT, -Ă, alipiți, -te, adj. Lipit, legat, atașat (de cineva sau de ceva). Găsește că aici [pe bulevard] sînt nici mai mult nici mai puțin decît cinci idițe alipite: pe două merg tramvaiele și trăsurile, între ele una pentru călăreți, iar pe lîngă case, de o parte și de alta, trotuare largi ca niște străzi. SP. POPESCU, M. G. 57.

ALIPÍT, -Ă, alipiți, -te, adj. Lipit, alăturat, atașat. – V. alipi.

ALIPÍT adj. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, lipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ~; microorganisme ~.)

alipí [At: STURDZA, N. 8 / Pzi: ~pesc / E: a2 + lipi] 1-2 vtr A (se) alătura (1-2). 3-4 vtr A (se) atașa. 5-6 vtr A (se) încorpora. 7 vr (Prt) A trăi cu cineva. 8 vr A adera la ceva.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ Fig. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ Tranz. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a3 + lipi.

alipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 să alipeáscă

alipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alipeáscă

ALIPÍ vb. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 2. v. agrega. 3. v. anexa.

A SE ALIPÍ mă ~ésc intranz. A se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alătura. /a + lipi

A ALIPÍ ~ésc tranz. A face să se alipească; a alătura. /a + lipi

alipì v. 1. a lipi de; 2. a se lipi de (și fig.). [V. lipi].

alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALIPIT adj. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, lipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ~; microorganisme ~.)

arată toate definițiile

Intrare: alipi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alipi
  • alipire
  • alipit
  • alipitu‑
  • alipind
  • alipindu‑
singular plural
  • alipește
  • alipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alipesc
(să)
  • alipesc
  • alipeam
  • alipii
  • alipisem
a II-a (tu)
  • alipești
(să)
  • alipești
  • alipeai
  • alipiși
  • alipiseși
a III-a (el, ea)
  • alipește
(să)
  • alipească
  • alipea
  • alipi
  • alipise
plural I (noi)
  • alipim
(să)
  • alipim
  • alipeam
  • alipirăm
  • alipiserăm
  • alipisem
a II-a (voi)
  • alipiți
(să)
  • alipiți
  • alipeați
  • alipirăți
  • alipiserăți
  • alipiseți
a III-a (ei, ele)
  • alipesc
(să)
  • alipească
  • alipeau
  • alipi
  • alipiseră
Intrare: alipit
alipit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alipit
  • alipitul
  • alipitu‑
  • alipi
  • alipita
plural
  • alipiți
  • alipiții
  • alipite
  • alipitele
genitiv-dativ singular
  • alipit
  • alipitului
  • alipite
  • alipitei
plural
  • alipiți
  • alipiților
  • alipite
  • alipitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)