2 intrări
15 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alibíu sn vz alibi
alibíu sn vz arbiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIBÍ, alibiuri, s. n. 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuză, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici)un alibi = a (nu) deține (nici)o probă, a (nu) avea (nici)o motivare. – Din fr. alibi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alibi sn [At: DA / Pl: ~uri / V: ~u / E: fr alibi] 1 (Jur) Situația de a nu se găsi la locul crimei sau al delictului, în timpul când s-au săvârșit acestea. 2 (Jur) Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3 (Fig) Pretext. 4 (Fig) Scuză. 5 (Fig) Justificare. 6 (Îe) A (nu) avea (nici) un ~ A (nu) avea (nici) o motivare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIBÍ, alibiuri, s. n. 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuză, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALIBÍ, alibiuri, s. n. (De obicei în legătură cu verbele «a avea», «a stabili» etc.) Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvîrșirii faptului care i se impută, el se afla în alt loc decît acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză, justificare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIBÍ, alibiuri, s. n. Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvîrșirii faptului imputat, el se afla în alt loc decît acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „în altă parte”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALIBÍ s.n. Probă prin care un inculpat dovedește justiției că în momentul săvârșirii faptului delictuos imputat el se găsea în altă parte. ♦ (Fig.) Scuză, justificare. [Pl. -iuri. / < fr. alibi, cf. lat. alibi – în altă parte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALIBÍ s. n. 1. probă prin care un inculpat dovedește justiției că în timpul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte. 2. (fig.) justificare, scuză. (< fr., lat. alibi)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ALIBÍ ~uri n. Probă prin care un inculpat dovedește justiției că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte. /<fr. alibi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alibi n. Jur. prezența unui acuzat aiurea decât unde s’a săvârșit crima.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*álibi n. (cuv. lat. care înseamnă „aĭurea”). Jur. Absență dintr’un loc probată pin prezență într’altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alibi s. n., pl. alibiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alibí s. n., pl. alibíuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alibi, -biuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alibi, alibiurisubstantiv neutru
- 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 3. Justificare, pretext, scuză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: justificare pretext scuză
- A (nu) avea (nici)un alibi = a (nu) deține (nici)o probă, a (nu) avea (nici)o motivare. DEX '09
-
etimologie:
- alibi DEX '09 DEX '98 DN