23 de definiții pentru aleluia aliluia (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alelúia [At: CORESI, PS. 400 / V: ali- / E: ngr άλιλοὺια] 1 i În cântări bisericești, mai ales în psalmi) Exclamație care, în limba ebraică, înseamnă „Lăudați pre Domnul”. 2 sm (Îe) A-i cânta cuiva ~ A-i face prohodul cuiva. 3 sm (Pex; îae) A înmormânta pe cineva. 4 i (Fam) S-a sfârșit!

ALELÚIA interj. Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ Expr. (Fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. ♦ (Fam.) S-a sfârșit! s-a terminat! amin! [Var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija.

ALELÚIA interj. Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ Expr. (Fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. ♦ (Fam.) S-a sfârșit! s-a terminat! amin! [Var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija.

ALELÚIA interj. (Și în forma aliluia) Exclamație care apare ca un refren de laudă în cîntări bisericești, mai ales în psalmi. Cîntă [copiii] «aliluia și doamne miluiește, popa prinde pește», de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. ◊ Expr. (Familiar) A-i cînta (cuiva) aleluia = a-i face prohodul, a-l înmormînta. (Eliptic) De cumva nu te are la stomac vreun ciocoi de pe moșie? aliluia! La TDRG. – Variantă: alilúia interj.

ALELÚIA interj. Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ Expr. (Fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a-i face prohodul, a-l înmormânta. [Var.: alilúia interj.] – Slav (v. sl. aleluija < gr.).

ALELÚIA interj. v. adio, amin, gata.

alelúia, interj. – Exclamație care figurează în cîntările bisericești. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar la cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja.Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom.

ALELÚIA interj. (se folosește în cântări bisericești ca refren de laudă pentru Dumnezeu). ◊ A cânta cuiva aleluia a înmormânta pe cineva. /<sl. aleluija

ALILÚIA interj. v. aleluia.

ALILÚIA interj. v. aleluia.

ALILÚIA interj. v. aleluia.

aliluia ! int. 1. vorba cu care încep unii psalmi sau unele cântări bisericești de veselie: „lăudați pe Domnul„: cântă aliluia și Doamne miluiește ! CR.; 2. pop. s´a dus! s’a isprăvit: frumusețe, tinerețe, aliluia ! ISP. [V. amin.]

alilúĭa interj. (vsl. aliluiĭa, ngr. allilúia, în lat. bisericească alleluia, cuv. ebraic care înseamnă „slăviți-l pe Domnu”). Strigăt de slăvire luĭ Dumnezeŭ în cîntecele bisericeștĭ. Fam. Adiĭo, s' a dus: de-acuma, aliluĭa chilipir! A cînta cuĭva aliluĭá, a-ĭ cînta „veșnica pomenire”, a-l îngropa. – În poezie și -ula. Literar, maĭ noŭ, și aleluĭa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alelúia interj. v. ADIO. AMIN. GATA.

ALELÚIA (< sl.) interj. Expresie liturgică de slăvire a lui Dumnezeu, folosită mai ales în unii psalmi și în cântecele biblice.

Intrare: aleluia
aleluia interjecție

Surse flexiune: DOR
aliluia