adio [At: NEGRUZZI, S. I, 43/ E: it addio, fr addieux] 1 sms Salut care se spune la despărțire. 2 i Cuvânt de rămas-bun. 3 i (Irn) S-a terminat cu. 4 i (Irn; fam; îe) ~ și n-am cuvinte Am terminat, puțin îmi pasă de rest Si: salutare!. 5 (Îe) A-și lua ~ de la ceva A socoti ceva pierdut pentru totdeauna.

*ADIO I. interj. 1 Rămas bun! rămîi cu bine! (cuvînt de politeță la despărțire): C’am zis de mult ~ fericir! (VLAH.) ¶ 2 familiar iron. S’a dus, a trecut timpul e...: ~ nepăsare a copilăriei, ~ libertate, ~ fericire! (I.-GH.). II. sbst. Adio! ng adio! și fără revedere (ALX.) [it. addio].

ADIO interj. (Formulă de salut la o despărțire de obicei îndelungată sau pentru totdeauna; astăzi mai ales fig.) Rămas bun! Adio, cîntece vechi, adio ruine! BENIUC, V. 144. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 184. (Substantivat) Soarele o rază de-adio îmi trimise. MACEDONSKI, O. I 46. Întorc acum asupra-ți privirea-mi dureroasă, Ca cel din urmă-adio, la tot ce am pierdut. ALEXANDRESCU, M. 72. (Expr.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ◊ (Ironic) S-a terminat cu... Adio scăldat!

ADIO interj. Rămas bun (pentru totdeauna)!; s-a terminat cu... ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. – It. addio (fr. adieu).

ADIO interj. Rămas bun, rămîi cu bine. ◊ (s.n.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. [< it. addio < ad – la, Dio – Dumnezeu].

ADIO interj. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. (< it. addio)

ADIO¹ interj. 1) (se spune când cineva își ia rămas bun pentru totdeauna sau pentru un timp îndelungat) Rămâi cu bine. 2) iron. S-a zis cu...; s-a terminat cu...; gata. /<fr. adieu, it. addio

adio! int. formulă de politeță la despărțire: rămâi cu bine!

*adío, V. adiĭo.

AETERNUM VALE (lat.) (Ovidiu, Metamorfoze) = Adio pentru totdeauna.

*adiĭo interj. (ngr. d. it. addio, „la Dumnezeŭ”). Formulă la politeță, la despărțire: adiĭo, amice! S. n. Un adiĭo. Reprezentațiune de adiĭo, ultima reprezentațiune. A-ți lua adiĭo de la cineva, a zice adiĭo cuĭva, a-ĭ adresa ultimu salut. Fig. Fam. S’a dus, a trecut timpu de: de azĭ în ainte, adiĭo fericire! adiĭo chilipir (șterge-te pe bot)!

adio¹ interj.

adio interj., s. n.

adio interj., s. n.

ADIO interj. amin!, gata!, (înv.) parapanghelos!, (fam.) aleluia! (~ de acum cu toate plimbările lui!)

ADIO interj. amin!, gata!, (înv.) parapanghelos!, (fam.) aleluia. (~! cu toate plimbările lui.)

adio, interj. – Rămas bun (ca în fr., indică numai o despărțire definitivă). < It. addio, fr. adieu.

Supremum vale (lat. „Supremul adio, ultimul rămas bun”) – Ovidiu Metamorfozele (cartea a X-a, vers 62). E povestea lui Orfeu, care făgăduise să nu întoarcă ochii înapoi pînă ce nu va fi părăsit, împreună cu Euridice, văile infernului. Dar Orfeu nu poate rezista ispitei și privește îndărăt, pe furiș, spre soția lui. În clipa aceea ea se stinge pentru a doua oară și nu-i mai rămîne decît să-i trimită supremum vale, cel de pe urmă adio. Expresia servește pentru a exprima regretul despărțirii definitive de oameni dragi. LIT.

adio, mamă expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență dubioasă, cu arome și coloranți chimici

adio, Margareto! / și n-am cuvinte! / și-un praz verde! expr. folosită pentru a exprima indiferența totală față de cineva