opțiuni
  • info

5 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albinare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: albina2] 1 (Mar) Alergare cu treburi ca o albină Si: albinat2 (1). 2 (Ban) Înjghebare a unei situații Si: albinat1 (2). 3 (Ban) Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă Si: albinat1 (3). corectat(ă)

albinare1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ări / E: albina1] (Olt) Luminare de ziuă Si: albinat1. corectat(ă)

ALBINAR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigorie. – Albină + suf. -ar.

albina1 vru [At: CADE / Pzi: 3 ~nează / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.

albina2 vi [At: CADE / Pl: ~nez / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-și înjgheba o situație. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.

albinar sm [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~i / E: albină + -ar] 1 (Pop) Apicultor. 2 (Orn) Prigoare (Merops apiaster).

ALBINAR sm. Cel ce se ocupă cu creșterea albinelor.

ALBINAR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.

ALBINAR, albinari, s. m. (Popular) Prisăcar.

ALBINA, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.

ALBINAR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.

ALBINAR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar

albinar m. cel ce trăiește din creșterea albinelor.

albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albinar s. m., pl. albinari

albinar s. m., pl. albinari

albinar s. m., pl. albinari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBINAR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

ALBINAR s. v. apicultor.

ALBINAR s. apicultor, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)

albinar s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albinar, albinari s. m. muncitor

Intrare: albinare (activitate)
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinare
  • albinarea
plural
  • albinări
  • albinările
genitiv-dativ singular
  • albinări
  • albinării
plural
  • albinări
  • albinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: albinare (răsărit)
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinare
  • albinarea
plural
  • albinări
  • albinările
genitiv-dativ singular
  • albinări
  • albinării
plural
  • albinări
  • albinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: albina (pers.)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albina
  • albinare
  • albinat
  • albinatu‑
  • albinând
  • albinându‑
 singular plural
  • albinează
  • albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albinez
 (să)
  • albinez
  • albinam
  • albinai
  • albinasem
a II-a (tu)
  • albinezi
 (să)
  • albinezi
  • albinai
  • albinași
  • albinaseși
a III-a (el, ea)
  • albinează
 (să)
  • albineze
  • albina
  • albină
  • albinase
plural I (noi)
  • albinăm
 (să)
  • albinăm
  • albinam
  • albinarăm
  • albinaserăm
  • albinasem
a II-a (voi)
  • albinați
 (să)
  • albinați
  • albinați
  • albinarăți
  • albinaserăți
  • albinaseți
a III-a (ei, ele)
  • albinează
 (să)
  • albineze
  • albinau
  • albinară
  • albinaseră
Intrare: albina (unip.)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albina
  • albinare
  • albinat
  • albinatu‑
  • albinând
  • albinându‑
 singular plural
  • albinează
  • albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albinez
 (să)
  • albinez
  • albinam
  • albinai
  • albinasem
a II-a (tu)
  • albinezi
 (să)
  • albinezi
  • albinai
  • albinași
  • albinaseși
a III-a (el, ea)
  • albinează
 (să)
  • albineze
  • albina
  • albină
  • albinase
plural I (noi)
  • albinăm
 (să)
  • albinăm
  • albinam
  • albinarăm
  • albinaserăm
  • albinasem
a II-a (voi)
  • albinați
 (să)
  • albinați
  • albinați
  • albinarăți
  • albinaserăți
  • albinaseți
a III-a (ei, ele)
  • albinează
 (să)
  • albineze
  • albinau
  • albinară
  • albinaseră
Intrare: albinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinar
  • albinarul
  • albinaru‑
plural
  • albinari
  • albinarii
genitiv-dativ singular
  • albinar
  • albinarului
plural
  • albinari
  • albinarilor
vocativ singular
  • albinarule
  • albinare
plural
  • albinarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albinare, albinărisubstantiv feminin

regional
  • 1. Alergare cu treburi ca o albină. MDA2
    sinonime: albinat
  • 2. Înjghebare a unei situații. MDA2
    sinonime: albinat
  • 3. Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă. MDA2
    sinonime: albinat
etimologie:

albinare, albinărisubstantiv feminin

etimologie:

albina, albinezverb

regional intranzitiv
  • 1. A alerga cu treburi, ca o albină. MDA2
  • 2. A-și înjgheba o situație. MDA2
  • 3. A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă. MDA2
etimologie:
  • albină MDA2

albinar, albinarisubstantiv masculin

etimologie:
  • Albină + sufix -ar. DEX '09 MDA2 DEX '98

albina, albinezverb

etimologie:
  • alb MDA2 DLRM
  • cf. albini MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.