2 intrări

6 definiții

albináre1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ări / E: albinare1] (Olt) Luminare de ziuă Si: albinat1.

albináre2 sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: albinare2] 1 (Mar) Alergare cu treburi ca o albină Si: albinat2 (1). 2 (Ban) înjghebare a unei situații Si: albinat1 (2). 3 (Ban) Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă Si: albinat1 (3).

albiná1 vru [At: CADE / Pzi: 3 -nează / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.

albiná2 vi [At: CADE / Pl: ~néz / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-și înjgheba o situație. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.

ALBINÁ, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ALBINÁRE, albinări, s. f. v. ALBINA. – [DLRM]

Intrare: albina
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) albina albinare albinat albinând singular plural
albinea albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) albinez (să) albinez albinam albinai albinasem
a II-a (tu) albinezi (să) albinezi albinai albinași albinaseși
a III-a (el, ea) albinea (să) albineze albina albină albinase
plural I (noi) albinăm (să) albinăm albinam albinarăm albinaserăm, albinasem*
a II-a (voi) albinați (să) albinați albinați albinarăți albinaserăți, albinaseți*
a III-a (ei, ele) albinea (să) albineze albinau albina albinaseră
Intrare: albinare
albinare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albinare albinarea
plural albinări albinările
genitiv-dativ singular albinări albinării
plural albinări albinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)