3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albináre1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ări / E: albinare1] (Olt) Luminare de ziuă Si: albinat1.

albinare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: albinare2] 1 (Mar) Alergare cu treburi ca o albină Si: albinat2 (1). 2 (Ban) înjghebare a unei situații Si: albinat1 (2). 3 (Ban) Punere pe picioare încet, încet, după o boală lungă Si: albinat1 (3).

albiná2 vi [At: CADE / Pl: ~néz / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-și înjgheba o situație. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.

albina1 vru [At: CADE / Pzi: 3 ~nea / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.

albinár sm [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~i / E: albină + -ar] 1 (Pop) Apicultor. 2 (Orn) Prigoare (Merops apiaster).

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigorie. – Albină + suf. -ar.

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.

ALBINÁR, albinari, s. m. (Popular) Prisăcar.

ALBINÁ, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.

ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar

albinar m. cel ce trăiește din creșterea albinelor.

albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albinár s. m., pl. albinári

albinár s. m., pl. albinári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

ALBINÁR s. v. apicultor.

albinar s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.

ALBINAR s. apicultor, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALBINÁRE, albinări, s. f. v. ALBINA. – [DLRM]

arată toate definițiile

Intrare: albinare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinare
  • albinarea
plural
  • albinări
  • albinările
genitiv-dativ singular
  • albinări
  • albinării
plural
  • albinări
  • albinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: albina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albina
  • albinare
  • albinat
  • albinatu‑
  • albinând
  • albinându‑
singular plural
  • albinea
  • albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albinez
(să)
  • albinez
  • albinam
  • albinai
  • albinasem
a II-a (tu)
  • albinezi
(să)
  • albinezi
  • albinai
  • albinași
  • albinaseși
a III-a (el, ea)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albina
  • albină
  • albinase
plural I (noi)
  • albinăm
(să)
  • albinăm
  • albinam
  • albinarăm
  • albinaserăm
  • albinasem
a II-a (voi)
  • albinați
(să)
  • albinați
  • albinați
  • albinarăți
  • albinaserăți
  • albinaseți
a III-a (ei, ele)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albinau
  • albina
  • albinaseră
Intrare: albinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinar
  • albinarul
  • albinaru‑
plural
  • albinari
  • albinarii
genitiv-dativ singular
  • albinar
  • albinarului
plural
  • albinari
  • albinarilor
vocativ singular
  • albinarule
  • albinare
plural
  • albinarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albinar

etimologie:

  • Albină + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09