8 intrări

Articole pe această temă:

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albi [At: CORESI, ap. HEM 7 4 4 / Pl: ~ne / E: ml alvina „stup”] 1 Insectă din familia apidelor, cu picioarele posterioare adaptate pentru strângerea polenului și cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, care trăiește în familii și produce miere și ceară Si: (pop) bâză, biză, gâză-folositoare, gâză-de-miere, gâzuță, muscă (Apis mellifica). 2 (Îs) ~ lucrătoare (sau, pop, lucroaie) Albină care lucrează la fagure. 3 (Pop; îc) ~-împărătească Matcă. 4 (Reg; îc) ~-mare, ~-de-pădure, ~-de-pământ, ~-țigănească, ~na-țiganului Bondar. 5 (Reg; îc) ~-țigănească Viespe. 6 (Mun; îc) ~na-țiganului Gărgăun. 7 Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophiys cornuta). corectată

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos și care trăiește în familii, producând miere și ceară; muscă (Apis mellifera). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta).Lat. alvina „stup”.

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, și care trăiește în familii, producând miere și ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta).Lat. alvina „stup”.

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia himenopterelor, al cărei abdomen este prevăzut cu un ac veninos; trăiește în roiuri organizate, producînd miere și ceară (Apis mellifica). Albina... suge nectarul din potire. DEȘLIU, G. 51. O albină trece ca un fir de aur prin soare, drept pe lîngă pălărioara lui de paie, pe lîngă părul bălai, aproape alb. SADOVEANU, O. III, 22S. Priviră... cum albinele culegeau ceara și adunau mierea. ISPIRESCU, L. 381. Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur. EMINESCU, O. I 87. ♦ (Metaforic, cu aluzie la hărnicia albinei) Și părăgineala și bălăriilel ți le plivesc albinele-albastre [muncitorii] Ca nădejdile și zările noastre! DEȘLIU, G. 14. 2. Plantă erbacee ale cărei flori, dispuse într-un spic, seamănă cu o albină; crește primăvara prin locuri cu iarbă, la marginea pădurilor (Ophrys cornuta).

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă al cărei abdomen este prevăzut cu un ac veninos; trăiește în roiuri organizate, producând miere și ceară (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee ale cărei flori seamănă cu o albină (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”.

ALBÍNĂ ~e f. Insectă care trăiește în roiuri și produce miere și ceară, având picioarele din urmă adaptate pentru strângerea polenului și un ac veninos în partea posterioară a abdomenului. ~ă lucrătoare. /<lat. alvina

albină f. 1. insectă care produce miere și ceară; 2. plantă cu flori frumoase dispuse în spic, semănând foarte mult cu o albină (Ophrys cornuta). [Lat. ALVINA, stup: numele locuinței trecând asupra insectei, ca macedo-românul stup, albină].

albínă f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, roĭ. V. albie). Un fel de muscă imenopteră maĭ mare care produce mĭere și ceară și pe care oameniĭ o îngrijesc ținînd-o în stup, unde ĭa trăĭește cu semenele eĭ ca într’o republică supt conducerea uneĭ albine maĭ marĭ numite matcă saŭ regină. (Trîntoriĭ îs albinele masculine. În partea din apoĭ albinele aŭ un ac veninos, cu care împung cînd îs furioase și care maĭ tot-de-a-una rămîne în împunsătură și cauzează o unflătură foarte dureroasă). Harnic ca o albină, foarte harnic. V. bondar, gărgăun, vespie.

albiná2 vi [At: CADE / Pl: ~néz / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-și înjgheba o situație. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.

albina1 vru [At: CADE / Pzi: 3 ~nea / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.

ALBINÁ, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne

albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne

!lúpul-albínelor (insectă) s. m. art.

!mólia-albínelor (fluture) (-li-a-) s. f. art./mólie-de-albíne (-li-e-) s. f., g.-d. art. móliei-albínelor/móliei-de-albíne

mólie-de-albíne v. mólia-albínelor

lúpul-albínelor (insectă) s. m.

mólia-albínelor (sil. -li-a)/mólie-de-albíne (sil. -li-e) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBÍNĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. și pop.) muscă, (reg.) bâză. (~ produce mierea.)

ALBI s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. și pop.) muscă, (reg.) bîză. (~ produce mierea.)

arată toate definițiile

Intrare: Albină
Albină nume propriu
nume propriu (I3)
  • Albină
Intrare: albină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albi
  • albina
plural
  • albine
  • albinele
genitiv-dativ singular
  • albine
  • albinei
plural
  • albine
  • albinelor
vocativ singular
plural
Intrare: albina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albina
  • albinare
  • albinat
  • albinatu‑
  • albinând
  • albinându‑
singular plural
  • albinea
  • albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albinez
(să)
  • albinez
  • albinam
  • albinai
  • albinasem
a II-a (tu)
  • albinezi
(să)
  • albinezi
  • albinai
  • albinași
  • albinaseși
a III-a (el, ea)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albina
  • albină
  • albinase
plural I (noi)
  • albinăm
(să)
  • albinăm
  • albinam
  • albinarăm
  • albinaserăm
  • albinasem
a II-a (voi)
  • albinați
(să)
  • albinați
  • albinați
  • albinarăți
  • albinaserăți
  • albinaseți
a III-a (ei, ele)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albinau
  • albina
  • albinaseră
Intrare: albina-țiganului
albina-țiganului substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albina-țiganului
plural
  • albinele-țiganului
genitiv-dativ singular
  • albinei-țiganului
plural
  • albinelor-țiganului
vocativ singular
plural
Intrare: albină-țigănească
albină-țigănească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albină-țigănească
  • albina-țigănească
plural
  • albine-țigănești
  • albinele-țigănești
genitiv-dativ singular
  • albine-țigănești
  • albinei-țigănești
plural
  • albine-țigănești
  • albinelor-țigănești
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-albinelor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-albinelor
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-albinelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: molia-albinelor
  • silabație: -li-a-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molia-albinelor
plural
genitiv-dativ singular
  • moliei-albinelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: molie-de-albine
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molie-de-albine
  • molia-de-albine
plural
genitiv-dativ singular
  • molii-de-albine
  • moliei-de-albine
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albină

  • 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos și care trăiește în familii, producând miere și ceară (Apis mellifera).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bâză muscă diminutive: albiniță albinuță 5 exemple
    exemple
    • Albina... suge nectarul din potire. DEȘLIU, G. 51.
      surse: DLRLC
    • O albină trece ca un fir de aur prin soare, drept pe lîngă pălărioara lui de paie, pe lîngă părul bălai, aproape alb. SADOVEANU, O. III, 22S.
      surse: DLRLC
    • Priviră... cum albinele culegeau ceara și adunau mierea. ISPIRESCU, L. 381.
      surse: DLRLC
    • Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • metaforic (Cu aluzie la hărnicia albinei) Și părăgineala și bălăriile Ți le plivesc albinele-albastre [muncitorii] Ca nădejdile și zările noastre! DEȘLIU, G. 14.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (Ophrys cornuta).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

lupul-albinelor

etimologie: