12 definiții pentru alburiu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alburiu, ~ie a [At: ODOBESCU, S. III, 184 / Pl: ~ii / E: alboare + -iu] 1 Albicios. 2 (D. culori) Deschis. 3 (D. culori) Șters2.

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare albicioasă. 2. S. n. Culoare alburie (1). – Alboare + suf. -iu.

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Alboare + suf. -iu.

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. 1. Albicios. Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268. Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114. 2. (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255. ♦ (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită. Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148. Spinul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101.

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu.

alburiu a. 1. albicios: pe bolta alburie o stea nu s’arată EM; 2. se zice de porumbul alb și mare în bob. [V. alboare].

alburíŭ, -íe adj. Albicĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alburíu1 adj. m., f. alburíe; pl. m. și f. alburíi

alburíu adj. m., f. alburíe; pl. m. și f. alburíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBURÍU adj. v. albicios.

Intrare: alburiu (adj.)
alburiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alburiu
  • alburiul
  • alburiu‑
  • alburie
  • alburia
plural
  • alburii
  • alburiii
  • alburii
  • alburiile
genitiv-dativ singular
  • alburiu
  • alburiului
  • alburii
  • alburiei
plural
  • alburii
  • alburiilor
  • alburii
  • alburiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alburiu (adj.)

  • 1. De culoare albicioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: albicios 3 exemple
    exemple
    • Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76.
      surse: DLRLC
    • Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268.
      surse: DLRLC
    • Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre culori:
      exemple
      • Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148.
        surse: DLRLC
      • Spînul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Alboare + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98