găselniță¹ sf [At: DAMÉ, T. 120 / V: (pop, 2) ~sal~, ~săl~ / Pl: ~țe / E: bg гъсеница după derivate în -elniță] 1 (Ent) Fluturaș mic, roșu-cenușiu cu cercuri albe, care zboară seara, iar ziua stă lipit de stupine și ale cărui larve rod fagurii de miere Si: molia albinelor, molie de albine (Galleria melonella). 2 (Med; pop; îf ~sal~) Boală la vite când stau cu unghiile în băligar. 3 (Mun; îe) Găsi-te-ar ~țele Lovi-te-ar boala.

GĂSELNIȚĂ, găselnițe, s. f. Fluture mic, care trăiește în jurul stupilor și ale cărui larve (v. carete) rod fagurii de miere (Galeria melonella).

GĂSELNIȚĂ¹ ~e f. Fluture mic, cu aripile de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia stupilor. /<bulg. găsenica

găselniță f. vierme ce se face în stupul slab și care mănâncă mierea (Galleria mellonella). [Bulg. GĂSĬENĬȚA, omidă].

1) găsélniță f., pl. e (bg. gysénica și vy-, rut. gusenicĕa și gusilinicĕa, d. vsl. gonsenica și von-, omidă. Cp. cu velniță și vîrtelniță). Munt. Un fluture mic care zboară numaĭ seara, ĭar ziŭa sta ascuns (achrónia alveolária). Din oŭăle luĭ ĭese niște larve care infectează mĭerea și larvele de albină (care mor) și rod faguriĭ. Stupiĭ sistematicĭ sufere maĭ puțin de aceștĭ fluturĭ. – În Mold. căsélniță (pop. căsăl-). Forma găzălniță în Neam. Rom. Pop. 2, 508 și 4, 302. V. cîșiță și codat.

2) găsélniță f., pl. e (d. găsesc). Munt. Iron. Boală grea imaginară: țipă par’că l-a găsit găselnița!

găsalniță sf vz găselniță

găsălniță sf vz găselniță

găselniță (fam.) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe

găselniță (fam.) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe

găselniță (fluture, situație de efect) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe

GĂSELNIȚĂ s. (ENTOM.; Galleria melonella) (reg.) molia-albinelor, molia-stupilor, molie-de-stup.

GĂSELNIȚĂ s. (ENTOM.; Galleria melonella) (reg.) molia-albinelor, molie-de-stup.

găselniță (găselnițe), s. f. – Fluture, molia-stupilor, Galleria mellonella. Sb. gusjelnica, bg. găšenica (Tiktin).