2 intrări

6 definiții

ajutoríre sf [At: RETEGANUL, P. III, 8 / Pl: ~ri / E: ajutori] (Iuz) 1-2 Ajutorare (1-2). 3 Folosire.

ajutorí vt [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: -resc / E: ajutora css] (Iuz) 1-2 A ajutora (1-2). 3 A folosi.

AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.

ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez.

Intrare: ajutori
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ajutori ajutorire ajutorit ajutorind singular plural
ajutorește ajutoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ajutoresc (să) ajutoresc ajutoream ajutorii ajutorisem
a II-a (tu) ajutorești (să) ajutorești ajutoreai ajutoriși ajutoriseși
a III-a (el, ea) ajutorește (să) ajutorească ajutorea ajutori ajutorise
plural I (noi) ajutorim (să) ajutorim ajutoream ajutorirăm ajutoriserăm, ajutorisem*
a II-a (voi) ajutoriți (să) ajutoriți ajutoreați ajutorirăți ajutoriserăți, ajutoriseți*
a III-a (ei, ele) ajutoresc (să) ajutorească ajutoreau ajutori ajutoriseră
Intrare: ajutorire
ajutorire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajutorire ajutorirea
plural ajutoriri ajutoririle
genitiv-dativ singular ajutoriri ajutoririi
plural ajutoriri ajutoririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)