13 definiții pentru ajutător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajutător, ~oare [At: PSALT. SCH. 87 / V: (îrg) ~iu, ~oare, agiutător, ~oare, agiutătoriu, ~oare a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: ajuta + -ător] 1 a Care ajută (1). 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb auxiliar. 3-4 smf, a (Persoană sau lucru) care este de ajutor (1). 5 a Protector. 6 a (Jur; înv) Complice.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută, care dă ajutor. ◊ (Substantivat; neobișnuit) Le boteză [sabia și buzduganul], punînd săbiei numele «Balmut, ajutătorul meu», și buzduganului «Omorîtorul vrăjmașilor mei». ISPIRESCU, L. 139. ♦ Auxiliar. Discipline ajutătoare ale istoriei.Verb ajutător = verb auxiliar, v. auxiliar.

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Din ajuta + suf. -(ă)tor.

AJUTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ajută; auxiliar. Discipline ~oare. /a ajuta + suf. ~ător

ajutător a. care ajută; verb ajutător, care ajută la conjugarea celorlalte: a fi, a avea, a voi. ║ m. ajutor.

ajutătór, -oáre adj. Care ajută: un prieten ajutător, o prietenă ajutătoare. Gram. Auxiliar, care servește la ajutat în compozițiune: verb ajutător (ca am fost, voĭ fi).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre

ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AJUTĂTÓR s. v. complice, copărtaș, părtaș.

AJUTĂTÓR adj. v. auxiliar.

ajutător s. v. COMPLICE. COPĂRTAȘ. PĂRTAȘ.

AJUTĂTOR adj. auxiliar. (Verb ~.)

Intrare: ajutător
ajutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutător
  • ajutătorul
  • ajutătoru‑
  • ajutătoare
  • ajutătoarea
plural
  • ajutători
  • ajutătorii
  • ajutătoare
  • ajutătoarele
genitiv-dativ singular
  • ajutător
  • ajutătorului
  • ajutătoare
  • ajutătoarei
plural
  • ajutători
  • ajutătorilor
  • ajutătoare
  • ajutătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ajutător

  • 1. Care ajută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auxiliar (adj.) 2 exemple
    exemple
    • (și) substantivat neobișnuit Le boteză [sabia și buzduganul], punînd săbiei numele «Balmut, ajutătorul meu», și buzduganului «Omorîtorul vrăjmașilor mei». ISPIRESCU, L. 139.
      surse: DLRLC
    • Discipline ajutătoare ale istoriei.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Verb ajutător = verb auxiliar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ajuta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09