2 intrări

16 definiții

agonisít2, -ă [At: VARLAAM, C. 302/1 / Pl: ~iți, -e / E: agonisi] 1 a Câștigat (prin muncă). 2 a Economisit. 3 a Obținut. 4 sf Resurse de trai, hrană. 4 sf (Înv) Leafa.

agonisít1 sn [At: JAHRESBER. VII, 82 / Pl: ? / E: agonisi] 1-3 (Reg) Agonisire (1-3).

agonisí vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: -sesc / E: ngr αγονίζομε] 1Acâștiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obține. 4 (Înv) A munci.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.

agonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 să agoniseáscă

agonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. agoniseáscă

AGONISÍ vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

A agonisi ≠ a cheltui, a risipi, a prăpădi

agonisí (-sésc, -ít) vb.1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).

A AGONISÍ ~ésc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizo

agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].

agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor [!], agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V. agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGONISÍ vb. 1. a acumula, a aduna, a economisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o avere bunicică.) 2. a dobîndi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

Intrare: agonisit
agonisit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agonisit agonisitul agonisi agonisita
plural agonisiți agonisiții agonisite agonisitele
genitiv-dativ singular agonisit agonisitului agonisite agonisitei
plural agonisiți agonisiților agonisite agonisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: agonisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agonisi agonisire agonisit agonisind singular plural
agonisește agonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agonisesc (să) agonisesc agoniseam agonisii agonisisem
a II-a (tu) agonisești (să) agonisești agoniseai agonisiși agonisiseși
a III-a (el, ea) agonisește (să) agonisească agonisea agonisi agonisise
plural I (noi) agonisim (să) agonisim agoniseam agonisirăm agonisiserăm, agonisisem*
a II-a (voi) agonisiți (să) agonisiți agoniseați agonisirăți agonisiserăți, agonisiseți*
a III-a (ei, ele) agonisesc (să) agonisească agoniseau agonisi agonisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)