2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agonisire sf [At: CANTEMIR, IST. 43, cf ZANNE, P. V, 11 / E: agonisi] 1 Dobândire (a averii, a banilor) prin muncă Si: agonisie (1), agonisit1 (1). 2 Economisire. 3 Obținere. modificată

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.V. agonisi.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.V. agonisi.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.

agonisi vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: ~sesc / E: ngr αγονίζομε] 1 A câștiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obține. 4 (Înv) A munci.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.

A AGONISÍ ~ésc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizo

agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].

agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor, agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V. agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri

agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri

agonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 să agoniseáscă

agonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. agoniseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGONISÍRE s. 1. v. economisire. 2. v. economie.

AGONISIRE s. 1. economisire, strîngere. (~ unor bunuri.) 2. agoniseală, agonisită, economie, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priștipeală, (prin Maram. și Transilv.) zoroboc, (înv.) strînsoare, strînsură. (Are o ~ bunicică.)

AGONISÍ vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

AGONISI vb. 1. a acumula, a aduna, a economisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o avere bunicică.) 2. a dobîndi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

arată toate definițiile

Intrare: agonisire
agonisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agonisire
  • agonisirea
plural
  • agonisiri
  • agonisirile
genitiv-dativ singular
  • agonisiri
  • agonisirii
plural
  • agonisiri
  • agonisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: agonisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agonisi
  • agonisire
  • agonisit
  • agonisitu‑
  • agonisind
  • agonisindu‑
singular plural
  • agonisește
  • agonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agonisesc
(să)
  • agonisesc
  • agoniseam
  • agonisii
  • agonisisem
a II-a (tu)
  • agonisești
(să)
  • agonisești
  • agoniseai
  • agonisiși
  • agonisiseși
a III-a (el, ea)
  • agonisește
(să)
  • agonisească
  • agonisea
  • agonisi
  • agonisise
plural I (noi)
  • agonisim
(să)
  • agonisim
  • agoniseam
  • agonisirăm
  • agonisiserăm
  • agonisisem
a II-a (voi)
  • agonisiți
(să)
  • agonisiți
  • agoniseați
  • agonisirăți
  • agonisiserăți
  • agonisiseți
a III-a (ei, ele)
  • agonisesc
(să)
  • agonisească
  • agoniseau
  • agonisi
  • agonisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agonisire

etimologie:

  • vezi agonisi
    surse: DEX '98 DEX '09

agonisi

  • 1. A dobândi, a câștiga prin muncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: câștiga dobândi 4 exemple
    exemple
    • Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit cu truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120.
      surse: DLRLC
    • Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281.
      surse: DLRLC
    • Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285.
      surse: DLRLC
    • figurat Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba neogreacă agonízome (aoristul lui agonisthika) „a lupta”.
    surse: DEX '09 DEX '98