agonisíre sf [At: CANTEMIR, IST. 43, cf ZANNE, P. V, 11] 1 Dobândire (a averii, a banilor) prin muncă Si: agonisie (1), agonisit¹ (1). 2 Economisire. 3 Obținere.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi. – V. agonisi.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi. – V. agonisi.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a a g o n i s i.

AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.

agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri

agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri

AGONISÍRE s. 1. v. economisire. 2. v. economie.

agonisí vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: -sesc / E: ngr αγονίζομε] 1Acâștiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obține. 4 (Înv) A munci.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.

AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.

agonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 să agoniseáscă

agonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. agoniseáscă

AGONISÍ vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

A agonisi ≠ a cheltui, a risipi, a prăpădi

agonisí (-sésc, -ít) vb. – 1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).

A AGONISÍ ~ésc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizo

agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].