AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

agita [At: MACEDONSKI, O. I, 19 / Pzi: agit / E: fr agiter, lat agitare] 1-2 vtr A (se) mișca repede încoace și încolo Si: a (se) clătina, a (se) zgudui. 3-4 vtr (Fig) A (se) frământa. 5 vt A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 6 vr (Fam; d. ființe) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii. 7 vt (Fig) A ridica masele (la revoltă) Si: a ațâța, a răzvrăti. 8 vt (Îe) A ~ o idee (sau chestiune, problemă) A discuta public o idee (chestiune, problemă) în vederea rezolvării ei.

*AGITA (agit) I. vb. tr. 1 A mișca încoace și încolo, a clătina, a clăti, a sgudui, a fîlfîi: vîntul agită frunzele, valurile mării; ~ un lichid într’un vas; frigurile l-au agitat toată noaptea; sclavii cari agită apărători pentru răcorirea atmosferei (ALECS.) ¶ 2 fig. A turbura, a sbuciuma: aceste patimi care-i agitau inima și mintea ¶ 3 fig. A ațîța, a întărîta, a răzvrăti, a revolta: agitau necontenit poporul încrezător în făgăduințele lor ¶ 4 A desbate, a face vorbă despre ceva, a discuta: se agită o chestiune de mare însemnătate. II. vb. refl. 1 A se mișca încoace și încolo, a nu avea astîmpăr, a se clătina: bolnavul se agită mereu; alegerile fiind aproape, partidele politice au început să se agite; crengile se agită bătute de vînt ¶ 2 fig. A se turbura, a se sbuciuma: nu te mai agita atîta, îți faci sînge rău de geaba [fr. < lat ].

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. A mișca repede încoace și încolo; a clătina. V. flutura. Zgripsorul își agită aripele cu disperare. SADOVEANU, N. F. 34. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită! MACEDONSKI, O. I 19. ◊ Refl. O parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră. SADOVEANU, N. F. 62. ♦ (Cu privire la lichide) A pune în mișcare pentru a amesteca părțile componente. V. scutura. (Refl. pas.) Să se agite conținutul înainte de întrebuințare. 2. Refl. (Despre oameni, familiar) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări; a fi neliniștit, a fi în fierbere; a se frămînta. Ce te agiți atîta?

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frămînta. ♦ Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).

AGITA vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A ațîța; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vîlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frămînta. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastîmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].

AGITA vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. (< fr. /s’/agiter, lat. agitare)

A AGITA² agit tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanțe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare

A SE AGITA mă agit intranz. 1) A se mișca neregulat într-o parte sau în alta; a se clătina. Frunzele se agită. 2) fam. (despre persoane) A se mișca grăbit încolo și încoace; a nu-și găsi locul; a se zvârcoli; a se frământa. 3) A fi cuprins de agitație; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa. 4) (despre ape) A se mișca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

A AGITA¹ agit tranz. (persoane) 1) A convinge făcând agitație. 2) A convinge de justețea unui lucru, atrăgând de partea sa. /<fr. agiter, lat. agitare

agità v. 1. a sgudui, a mișca în diferite direcțiuni: vântul agită frunzele; 2. fig. a turbura, a excita; 3. a examina, a discuta: a agita o chestiune; 4. a fi în mișcare, a se turmenta: se agită într’una.

*agít și -éz, a -á v. tr. (lat. ágito, -áre; fr. agiter. V. cuget). Zguduĭ, scutur, clatin: a agita apa dintr’o garafă. Fig. Tulbur, ațîț: pasiunile îl agită, demagogiĭ agită poporu. Aduc în discuțiune: a agita o chestiune.

agita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agit, 2 sg. agiți, 3 agită; conj. prez. 1 sg. să agit, 3 să agite

agita (a ~) vb., ind. prez. 3 agită

agita vb., ind. prez. 1 sg. agit, 3 sg. și pl. agită

AGITA vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobâlțâi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. v. stârni. 4. v. flutura. 5. a se frământa, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atâta!) 6. v. forfoti. 7. v. instiga. 8. a se mișca. (Masele se ~.)

AGITA vb. 1. a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobîlțîi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. a răscoli, a ridica, a stîrni. (Vîntul ~ praful.) 4. a clătina, a fîlfîi, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (~ batista.) 5. a se frămînta, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atîta!) 6. a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea se ~ pe străzi.) 7. a ațîța, a incita, a instiga, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.) 8. a se mișca. (Masele se ~.).

A se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoli

A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) liniști, a (se) potoli