5 intrări

Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agá sf vz agă

AGÁ s. f. v. agă.

agà m. (pl. agale) ofițer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc. AGA, căpetenie].

agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace (la începutu sec. 19), prefect de poliție.

a sm [At: URECHE, ap. LET. I, 105/14 / V: aga (pl ~le) / Pl: agi / E: tc aga] (Înv) 1 Titlu dat comandantului din armata otomană. 2 Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3-4 Persoană care avea titlul de agă (1-2). 5 (Îrg) Om nepoliticos. corectată

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc başaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

beșleágă sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 123/35 / V: beșli agá / Pl: ~legi / E: tc bìsli agasy] 1 (În epoca fanariotă și în poezia populară) Căpitan de beșlii. 2 (Îvr) Om bătrân, neputincios Si: babalâc, baccea, hodoroagă neputincios, ramolit. 3 (Îvr) Om (cam într-o ureche), care-și face dreptate cu pumnul.

beșli aga sm vz beșleagă

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] – Din tc. ağa.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.[1]

  1. Conform DOOM2 și formei de plural, este s. f. gall

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağasi.

ÁGĂ, agi, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Ofițer din vechea armată otomană înainte de secolul al XIX-lea; ofițer inferior (începînd de la 1826, o dată cu reorganizarea armatei otomane). Noul mare vizir adună îndată la divan pe toți vizirii... precum și pe agii ianicerilor și ai bulucilor. BĂLCESCU, O. II 66. Turcii-n casă nemerea, Maică-sa așa vorbea: Poftiți, agă, de ședeți. BIBICESCU, P. P. 264. 2. (În secolul al XIX-lea) Șef al agiei, avînd atribuțiile prefectului de poliție de mai tîrziu. Scrie tu... ordinul de arestuire și exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413. – Variantă: (1) agá, agale (ODOBESCU, S. I 436, BĂLCESCU, O. II 48), s. f.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. n. (Învechit și popular; rar la pl.) Ofițer în armata otomană. Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. 1. (Învechit) Căpitan de beșlii (cîte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii. Opt ocă [de tutun]!... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076. Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613. 2. Fig. (Ironic) Om bătrîn, neputincios, moale, ramolit; babalîc. – Variantă: (1) beșli-agá (GHICA, S. 118) s. m.

arată toate definițiile

Intrare: AGA
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • AGA
plural
  • AGA
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Aga
nume propriu (I3)
  • Aga
Intrare: agă / aga
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • aga
plural
  • agi
  • agii
genitiv-dativ singular
  • a
  • agăi
  • agii
  • aghii
plural
  • agi
  • agilor
vocativ singular
  • a
  • ago
plural
  • agilor
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aga
  • agaua
plural
  • agale
  • agalele
genitiv-dativ singular
  • agale
  • agalei
plural
  • agale
  • agalelor
vocativ singular
  • aga
plural
  • agalelor
Intrare: baș-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-aga
  • baș-agaua
plural
  • baș-agale
  • baș-agalele
genitiv-dativ singular
  • baș-agale
  • baș-agalei
plural
  • baș-agale
  • baș-agalelor
vocativ singular
  • baș-?
plural
  • baș-?
Intrare: beșleagă
substantiv masculin (M85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșlea
  • beșleaga
plural
  • beșlegi
  • beșlegii
genitiv-dativ singular
  • beșlea
  • beșleagăi
  • beșlegii
plural
  • beșlegi
  • beșlegilor
vocativ singular
  • beșlea
  • beșleago
plural
  • beșlegilor
beșli-aga substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșli-aga
  • beșli-agaua
plural
  • beșli-agale
  • beșli-agalele
genitiv-dativ singular
  • beșli-agale
  • beșli-agalei
plural
  • beșli-agale
  • beșli-agalelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

agă / aga aga învechit

  • 1. Ofițer (comandant) din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Noul mare vizir adună îndată la divan pe toți vizirii... precum și pe agii ianicerilor și ai bulucilor. BĂLCESCU, O. II 66.
      surse: DLRLC
    • Turcii-n casă nemerea, Maică-sa așa vorbea: Poftiți, agă, de ședeți. BIBICESCU, P. P. 264.
      surse: DLRLC
  • 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scrie tu... ordinul de arestuire și exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.
      surse: DLRLC
  • 3. Persoană care avea titlul de agă (1.), (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

baș-aga

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s.m. sau s.n. de unele surse, este s.f. conform DOOM2.
    surse: dexonline

etimologie:

beșleagă beșli-aga

  • 1. învechit Căpitan de beșlii (câte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Opt ocă [de tutun] !... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076.
      surse: DLRLC
    • Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă beșli ağasi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX