6 intrări

Articole pe această temă:

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aga sf vz agă

AGÁ s. f. v. agă.

agà m. (pl. agale) ofițer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc. AGA, căpetenie].

agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace (la începutu sec. 19), prefect de poliție.

a sm [At: URECHE, ap. LET. I, 105/14 / V: aga (pl ~le) / Pl: agi / E: tc aga] (Înv) 1 Titlu dat comandantului din armata otomană. 2 Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3-4 Persoană care avea titlul de agă (1-2). 5 (Îrg) Om nepoliticos. corectată

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc başaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

beșleágă sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 123/35 / V: beșli agá / Pl: ~legi / E: tc bìsli agasy] 1 (În epoca fanariotă și în poezia populară) Căpitan de beșlii. 2 (Îvr) Om bătrân, neputincios Si: babalâc, baccea, hodoroagă neputincios, ramolit. 3 (Îvr) Om (cam într-o ureche), care-și face dreptate cu pumnul.

beșli aga sm vz beșleagă

caimacam [At: M: COSTIN, ap. LET. 254 / V: căimă~, ~an, căimacan, căimăcan / Pl: ~i / E: tc kaymakam] (Înv) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al unui demnitar turc. 3-4 sm (Îc) -aga (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 sm (Îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] – Din tc. ağa.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.[1]

  1. Conform DOOM2 și formei de plural, este s. f. gall

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağasi.

ÁGĂ, agi, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Ofițer din vechea armată otomană înainte de secolul al XIX-lea; ofițer inferior (începînd de la 1826, o dată cu reorganizarea armatei otomane). Noul mare vizir adună îndată la divan pe toți vizirii... precum și pe agii ianicerilor și ai bulucilor. BĂLCESCU, O. II 66. Turcii-n casă nemerea, Maică-sa așa vorbea: Poftiți, agă, de ședeți. BIBICESCU, P. P. 264. 2. (În secolul al XIX-lea) Șef al agiei, avînd atribuțiile prefectului de poliție de mai tîrziu. Scrie tu... ordinul de arestuire și exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413. – Variantă: (1) agá, agale (ODOBESCU, S. I 436, BĂLCESCU, O. II 48), s. f.

arată toate definițiile

Intrare: AGA
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • AGA
plural
  • AGA
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Aga
nume propriu (I3)
  • Aga
Intrare: agă / aga
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • aga
plural
  • agi
  • agii
genitiv-dativ singular
  • a
  • agăi
  • agii
  • aghii
plural
  • agi
  • agilor
vocativ singular
  • a
  • ago
plural
  • agilor
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aga
  • agaua
plural
  • agale
  • agalele
genitiv-dativ singular
  • agale
  • agalei
plural
  • agale
  • agalelor
vocativ singular
  • aga
plural
  • agalelor
Intrare: baș-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-aga
  • baș-agaua
plural
  • baș-agale
  • baș-agalele
genitiv-dativ singular
  • baș-agale
  • baș-agalei
plural
  • baș-agale
  • baș-agalelor
vocativ singular
  • baș-aga
plural
  • baș-agalelor
Intrare: beșleagă
substantiv masculin (M85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșlea
  • beșleaga
plural
  • beșlegi
  • beșlegii
genitiv-dativ singular
  • beșlea
  • beșleagăi
  • beșlegii
plural
  • beșlegi
  • beșlegilor
vocativ singular
  • beșlea
  • beșleago
plural
  • beșlegilor
beșli-aga substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beșli-aga
  • beșli-agaua
plural
  • beșli-agale
  • beșli-agalele
genitiv-dativ singular
  • beșli-agale
  • beșli-agalei
plural
  • beșli-agale
  • beșli-agalelor
vocativ singular
plural
Intrare: caimacam-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacam-aga
  • caimacam-agaua
plural
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalele
genitiv-dativ singular
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalei
plural
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalelor
vocativ singular
  • caimacam-aga
plural
  • caimacam-agalelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

agă / aga aga învechit

  • 1. Ofițer (comandant) din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Noul mare vizir adună îndată la divan pe toți vizirii... precum și pe agii ianicerilor și ai bulucilor. BĂLCESCU, O. II 66.
      surse: DLRLC
    • Turcii-n casă nemerea, Maică-sa așa vorbea: Poftiți, agă, de ședeți. BIBICESCU, P. P. 264.
      surse: DLRLC
  • 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scrie tu... ordinul de arestuire și exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.
      surse: DLRLC
  • 3. Persoană care avea titlul de agă (1.), (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

baș-aga

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s.m. sau s.n. de unele surse, este s.f. conform DOOM2.
    surse: dexonline

etimologie:

beșleagă beșli-aga

  • 1. învechit Căpitan de beșlii (câte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Opt ocă [de tutun] !... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076.
      surse: DLRLC
    • Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă beșli ağasi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

caimacam-aga

  • 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al marelui vizir.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tat’su că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636.
      surse: DLRLC

etimologie: