2 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agățat1 sn [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: ~uri / E: agăța] 1-5 Agățare (1-5).

agățat2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 184 / V: (înv) acă~ / Pl: ~ați, ~e / E: agăța] 1 Atârnat2. 2 (D. îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit, care găurește, deșiră, rupe. 3 (Fam; d. persoane) Acostat (de către o persoană de sex opus).

AGĂȚÁT, -Ă, agățați, -te, adj. 1. Atârnat, spânzurat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit care găurește, deșiră, rupe o țesătură. ♦ Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuțit. [Var.: acățát, -ă adj.] – V. agăța.

AGĂȚÁT, -Ă, agățați, -te, adj. 1. Atârnat, spânzurat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascuțit care găurește, deșiră, rupe o țesătură. ♦ Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascuțit. [Var.: acățát, -ă adj.] – V. agăța.

acățat2, ~ă a vz agățat2

acățat1 sn vz agățat1

agățá [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă- / Pzi: agắț / E: ml *accapitare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.

ACĂȚÁ vb. I v. agăța.

ACĂȚÁT, -Ă adj. v. agățat.

ACĂȚÁT, -Ă adj. v. agățat.

AGĂȚÁ, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

ACĂȚÁT, -Ă adj. v. agățat.[1]

  1. Definiția pentru agățat lipsește din dicționar. — gall

AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina (ceva) de un cîrlig, de un cui etc. Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. ♦ A prinde din greșeală o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. Mi-am agățat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva. Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. ◊ Fig. A se crampona. Se agață de teorii vechi. – Variantă: acățá (RETEGANUL, P. I 59, EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. P. 141) vb, I.

ACĂȚÁ vb. I. v. agăța.

ACĂȚÁT, -Ă, adj. v. agățat.

AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda, a anina ceva de un cârlig, de un cui etc. ♦ Refl. și tranz. (Pop.) A (se) spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește, o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoană. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

A AGĂȚÁ agăț tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare

A SE AGĂȚÁ mă agăț intranz. 1) (despre ființe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuțit. Mi s-au agățat ciorapii. /<lat. accaptiare

acățà v.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agață de mine ca scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. cață, cațăr)].

arată toate definițiile

Intrare: agățat
agățat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agățat
  • agățatul
  • agățatu‑
  • agăța
  • agățata
plural
  • agățați
  • agățații
  • agățate
  • agățatele
genitiv-dativ singular
  • agățat
  • agățatului
  • agățate
  • agățatei
plural
  • agățați
  • agățaților
  • agățate
  • agățatelor
vocativ singular
plural
acățat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățat
  • acățatul
  • acățatu‑
  • acăța
  • acățata
plural
  • acățați
  • acățații
  • acățate
  • acățatele
genitiv-dativ singular
  • acățat
  • acățatului
  • acățate
  • acățatei
plural
  • acățați
  • acățaților
  • acățate
  • acățatelor
vocativ singular
plural
Intrare: agăța
verb (VT22)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agăța
  • agățare
  • agățat
  • agățatu‑
  • agățând
  • agățându‑
singular plural
  • agață
  • agățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agăț
(să)
  • agăț
  • agățam
  • agățai
  • agățasem
a II-a (tu)
  • agăți
(să)
  • agăți
  • agățai
  • agățași
  • agățaseși
a III-a (el, ea)
  • agață
(să)
  • agațe
  • agățe
  • agăța
  • agăță
  • agățase
plural I (noi)
  • agățăm
(să)
  • agățăm
  • agățam
  • agățarăm
  • agățaserăm
  • agățasem
a II-a (voi)
  • agățați
(să)
  • agățați
  • agățați
  • agățarăți
  • agățaserăți
  • agățaseți
a III-a (ei, ele)
  • agață
(să)
  • agațe
  • agățe
  • agățau
  • agăța
  • agățaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acăța
  • acățare
  • acățat
  • acățatu‑
  • acățând
  • acățându‑
singular plural
  • acață
  • acățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acăț
(să)
  • acăț
  • acățam
  • acățai
  • acățasem
a II-a (tu)
  • acăți
(să)
  • acăți
  • acățai
  • acățași
  • acățaseși
a III-a (el, ea)
  • acață
(să)
  • acațe
  • acățe
  • acăța
  • acăță
  • acățase
plural I (noi)
  • acățăm
(să)
  • acățăm
  • acățam
  • acățarăm
  • acățaserăm
  • acățasem
a II-a (voi)
  • acățați
(să)
  • acățați
  • acățați
  • acățarăți
  • acățaserăți
  • acățaseți
a III-a (ei, ele)
  • acață
(să)
  • acațe
  • acățe
  • acățau
  • acăța
  • acățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agățat acățat

etimologie:

  • vezi agăța
    surse: DEX '98 DEX '09

agăța acăța

  • 1. tranzitiv A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.
    exemple
    • Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114.
      surse: DLRLC
    • Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mi-am agățat ciorapul.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. familiar A acosta o persoană (de sex opus).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acosta
  • 2. reflexiv A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apuca prinde 2 exemple
    exemple
    • Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237.
      surse: DLRLC
    • Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *accaptiare (din captiare „a prinde”).
    surse: DEX '09 DEX '98