2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afurisire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: afurisi] 1 (Bis) Aruncare a anatemei asupra cuiva Si: afurisit1, anatemizare, excomunicare. 2 Blestemare. 3 Jurare.

afurisi [At: VARLAAM, C. 194, / V: (înv) afor~ / Pzi: ~sesc / E: vsl афорисать] 1 vt (Bis) A arunca anatema asupra cuiva Si: a anatemiza, a excomunica. 2 vt A blestema. 3 vr A se jura.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. 1. (În practicile mistico-religioase) A blestema. Să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57. Soborul în unire hotărăște: Toți acei ce au luat parte la această hulă să fie afurisiți. NEGRUZZI, S. I 232. ◊ (În imprecații, cu sensul mai atenuat) Fire-ar afurisit să fie cine a mai desființat și catihețiile. CREANGĂ, A. 123. Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd în ochii mei! ALECSANDRI, T. I 323. ♦ Refl. A se jura sub pedeapsa blestemului. Vină-napoi, vină. Că făgăduiesc Și m-afurisesc, De azi înainte Să fiu mai cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. 2. (Învechit) A excomunica. Preoții o afurisiră [pe Ioana d’Arc] în numele bisericii. ODOBESCU, S. I 21.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A blestema, a anatemiza; a excomunica. ♦ A ocărî. ♦ Refl. A se jura (că e așa cum spune). – Slav (v. sl. aforisati < gr.).

A SE AFURISÍ mă ~ésc intranz. A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmații; a se jura. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati

A AFURISÍ ~ésc tranz. rel. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati

afurisì v. 1. a despărți de turma credincioșilor și a exclude pentru un timp dela biserică; 2. a blestema cu jurământ. [Gr. mod. APHORIZO, a separa (prin forma intermediară a aoristului)].

afurisésc v. tr. (mgr. aforizo, elimin, d. orízo, mărginesc. V. aforizm, aorist, enorie, orizont, oropsesc). Exclud dintr’o religiune, excomunic. Blástăm răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă

afurisí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afuriseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFURISÍRE s. v. excomunicare.

AFURISIRE s. (BIS.) afurisenie, anatemă, blestem, excomunicare, (înv.) proclețenie, procleție.

AFURISÍ vb. 1. v. excomunica. 2. v. blestema.

AFURISI vb. 1. (BIS.) a anatemiza, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.) 2. a se blestema (pop.) a se jura. (Se ~ că nu minte.)

A afurisi ≠ a binecuvânta


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afurisí (afurisésc, afurisít), vb.1. A arunca anatema asupra cuiva. – 2. A blestema, a înjura. Mr. afurisire, megl. furisit, adj. Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati, tc. aforoz.Der. afurisenie, s. f. Din rom. provine săs. afuresin „a blestema, a înjura”.

Intrare: afurisire
afurisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisire
  • afurisirea
plural
  • afurisiri
  • afurisirile
genitiv-dativ singular
  • afurisiri
  • afurisirii
plural
  • afurisiri
  • afurisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: afurisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afurisi
  • afurisire
  • afurisit
  • afurisitu‑
  • afurisind
  • afurisindu‑
singular plural
  • afurisește
  • afurisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afurisesc
(să)
  • afurisesc
  • afuriseam
  • afurisii
  • afurisisem
a II-a (tu)
  • afurisești
(să)
  • afurisești
  • afuriseai
  • afurisiși
  • afurisiseși
a III-a (el, ea)
  • afurisește
(să)
  • afurisească
  • afurisea
  • afurisi
  • afurisise
plural I (noi)
  • afurisim
(să)
  • afurisim
  • afuriseam
  • afurisirăm
  • afurisiserăm
  • afurisisem
a II-a (voi)
  • afurisiți
(să)
  • afurisiți
  • afuriseați
  • afurisirăți
  • afurisiserăți
  • afurisiseți
a III-a (ei, ele)
  • afurisesc
(să)
  • afurisească
  • afuriseau
  • afurisi
  • afurisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afurisire

afurisi

  • 1. (termen) bisericesc A arunca anatema asupra cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: anatemiza blestema 2 exemple
    exemple
    • Să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57.
      surse: DLRLC
    • Soborul în unire hotărăște: Toți acei ce au luat parte la această hulă să fie afurisiți. NEGRUZZI, S. I 232.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (cu sens) atenuat În imprecații:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Fire-ar afurisit să fie cine a mai desființat și catihețiile. CREANGĂ, A. 123.
        surse: DLRLC
      • Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd în ochii mei! ALECSANDRI, T. I 323.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se jura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jura un exemplu
      exemple
      • Vină-napoi, vină. Că făgăduiesc Și m-afurisesc, De azi înainte Să fiu mai cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Preoții o afurisiră [pe Ioana d’Arc] în numele bisericii. ODOBESCU, S. I 21.
      surse: DLRLC

etimologie: