2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afurisire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: afurisi] 1 (Bis) Aruncare a anatemei asupra cuiva Si: afurisit1, anatemizare, excomunicare. 2 Blestemare. 3 Jurare.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati.

afurisi [At: VARLAAM, C. 194, / V: (înv) afor~ / Pzi: ~sesc / E: vsl афорисать] 1 vt (Bis) A arunca anatema asupra cuiva Si: a anatemiza, a excomunica. 2 vt A blestema. 3 vr A se jura.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. 1. (În practicile mistico-religioase) A blestema. Să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57. Soborul în unire hotărăște: Toți acei ce au luat parte la această hulă să fie afurisiți. NEGRUZZI, S. I 232. ◊ (În imprecații, cu sensul mai atenuat) Fire-ar afurisit să fie cine a mai desființat și catihețiile. CREANGĂ, A. 123. Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd în ochii mei! ALECSANDRI, T. I 323. ♦ Refl. A se jura sub pedeapsa blestemului. Vină-napoi, vină. Că făgăduiesc Și m-afurisesc, De azi înainte Să fiu mai cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. 2. (Învechit) A excomunica. Preoții o afurisiră [pe Ioana d’Arc] în numele bisericii. ODOBESCU, S. I 21.

AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A blestema, a anatemiza; a excomunica. ♦ A ocărî. ♦ Refl. A se jura (că e așa cum spune). – Slav (v. sl. aforisati < gr.).

A AFURISÍ ~ésc tranz. rel. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati

A SE AFURISÍ mă ~ésc intranz. A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmații; a se jura. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati

afurisì v. 1. a despărți de turma credincioșilor și a exclude pentru un timp dela biserică; 2. a blestema cu jurământ. [Gr. mod. APHORIZO, a separa (prin forma intermediară a aoristului)].

afurisésc v. tr. (mgr. aforizo, elimin, d. orízo, mărginesc. V. aforizm, aorist, enorie, orizont, oropsesc). Exclud dintr’o religiune, excomunic. Blástăm răŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afurisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisesc, imperf. 3 sg. afurisea; conj. prez. 3 să afurisească

afurisí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afuriseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFURISIRE s. (BIS.) afurisenie, anatemă, blestem, excomunicare, (înv.) proclețenie, procleție.

AFURISÍ vb. 1. v. excomunica. 2. v. blestema.

AFURISI vb. 1. (BIS.) a anatemiza, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.) 2. a se blestema (pop.) a se jura. (Se ~ că nu minte.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afurisí (afurisésc, afurisít), vb.1. A arunca anatema asupra cuiva. – 2. A blestema, a înjura. Mr. afurisire, megl. furisit, adj. Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati, tc. aforoz.Der. afurisenie, s. f. Din rom. provine săs. afuresin „a blestema, a înjura”.

Intrare: afurisire
afurisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisire
  • afurisirea
plural
  • afurisiri
  • afurisirile
genitiv-dativ singular
  • afurisiri
  • afurisirii
plural
  • afurisiri
  • afurisirilor
vocativ singular
plural
aforisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aforisire
  • aforisirea
plural
  • aforisiri
  • aforisirile
genitiv-dativ singular
  • aforisiri
  • aforisirii
plural
  • aforisiri
  • aforisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: afurisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afurisi
  • afurisire
  • afurisit
  • afurisitu‑
  • afurisind
  • afurisindu‑
singular plural
  • afurisește
  • afurisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afurisesc
(să)
  • afurisesc
  • afuriseam
  • afurisii
  • afurisisem
a II-a (tu)
  • afurisești
(să)
  • afurisești
  • afuriseai
  • afurisiși
  • afurisiseși
a III-a (el, ea)
  • afurisește
(să)
  • afurisească
  • afurisea
  • afurisi
  • afurisise
plural I (noi)
  • afurisim
(să)
  • afurisim
  • afuriseam
  • afurisirăm
  • afurisiserăm
  • afurisisem
a II-a (voi)
  • afurisiți
(să)
  • afurisiți
  • afuriseați
  • afurisirăți
  • afurisiserăți
  • afurisiseți
a III-a (ei, ele)
  • afurisesc
(să)
  • afurisească
  • afuriseau
  • afurisi
  • afurisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aforisi
  • aforisire
  • aforisit
  • aforisitu‑
  • aforisind
  • aforisindu‑
singular plural
  • aforisește
  • aforisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aforisesc
(să)
  • aforisesc
  • aforiseam
  • aforisii
  • aforisisem
a II-a (tu)
  • aforisești
(să)
  • aforisești
  • aforiseai
  • aforisiși
  • aforisiseși
a III-a (el, ea)
  • aforisește
(să)
  • aforisească
  • aforisea
  • aforisi
  • aforisise
plural I (noi)
  • aforisim
(să)
  • aforisim
  • aforiseam
  • aforisirăm
  • aforisiserăm
  • aforisisem
a II-a (voi)
  • aforisiți
(să)
  • aforisiți
  • aforiseați
  • aforisirăți
  • aforisiserăți
  • aforisiseți
a III-a (ei, ele)
  • aforisesc
(să)
  • aforisească
  • aforiseau
  • aforisi
  • aforisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afurisire, afurisirisubstantiv feminin

etimologie:
  • afurisi MDA2

afurisi, afurisescverb

  • 1. (termen) bisericesc A arunca anatema asupra cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57. DLRLC
    • format_quote Soborul în unire hotărăște: Toți acei ce au luat parte la această hulă să fie afurisiți. NEGRUZZI, S. I 232. DLRLC
    • 1.1. (cu sens) atenuat În imprecații: DLRLC
      • format_quote Fire-ar afurisit să fie cine a mai desființat și catihețiile. CREANGĂ, A. 123. DLRLC
      • format_quote Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd în ochii mei! ALECSANDRI, T. I 323. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se jura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: jura
      • format_quote Vină-napoi, vină. Că făgăduiesc Și m-afurisesc, De azi înainte Să fiu mai cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. DLRLC
  • 2. învechit Excomunica. MDA2 DLRLC
    sinonime: excomunica
    • format_quote Preoții o afurisiră [pe Ioana d’Arc] în numele bisericii. ODOBESCU, S. I 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.