17 definiții pentru afurisenie afurisanie

afurisénie s/[At: PRAV. MOLD. 54j / V: (înv) -san- / PI: -ii / E: afurisi + -enie] 1 (Bis) Anatemă. 2 Blestem. 3 (Fig; termen inj.) Afurisit. 4-5 (Fam; îlav) (Nici măcar) de~ Deloc.

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var.: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.; astăzi rar) Blestem, anatemă, excomunicare. ◊ Loc. adv. (Familiar) (Nici) măcar de-afurisenie = cîtuși de puțin; nicidecum, de fel. N-a venit unul să m-ajute, măcar de-afurisenie ! – Variantă: afurisánie (ODOBESCU, S. A. 88) s. f.

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie (după v. sl. zaklin, -anie).

afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)

afurisénie s. f. (sil. -ni-e), art. afurisénia (sil. -ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (sil. -ni-i-)

AFURISÉNIE s. v. excomunicare.

afurisánie sf vz afurisenie

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

afurisanie f. pedeapsă canonică: anatemă, excomunicare.

afurisánie și (ob.) -énie f. (d. a afurisi și sufixu sl. -ánie). Excludere dintr' o religiune, excomunicare, Blestem.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFURISÉNIE s. (BIS.) afurisire, anatemă, blestem, excomunicare, (înv.) proclețénie, proclețíe. (~ papei aruncată asupra...)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

afurisénie, afurisenii s. f. 1. Pedeapsă canonică prin care o persoană este îndepărtată din obștea credincioșilor și oprită pentru un timp de a frecventa biserica; anatemă, blestem. ♦ Loc. adv. (Fam.) (Nici) Măcar de-afurisenie = câtuși de puțin, deloc, defel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie.

Intrare: afurisenie
afurisenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afurisenie afurisenia
plural afurisenii afuriseniile
genitiv-dativ singular afurisenii afuriseniei
plural afurisenii afuriseniilor
vocativ singular
plural
afurisanie
substantiv feminin (F135) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afurisanie afurisania
plural afurisanii afurisaniile
genitiv-dativ singular afurisanii afurisaniei
plural afurisanii afurisaniilor
vocativ singular
plural