15 definiții pentru afurisenie afurisanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afurisenie sf [At: PRAV. MOLD. 541 / V: (înv) ~san~ / Pl: ~ii / E: afurisi + -enie] 1 (Bis) Anatemă. 2 Blestem. 3 (Fig; termen inj.) Afurisit. 4-5 (Fam; îlav) (Nici măcar) de-~ Deloc.

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var.: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.; astăzi rar) Blestem, anatemă, excomunicare. ◊ Loc. adv. (Familiar) (Nici) măcar de-afurisenie = cîtuși de puțin; nicidecum, de fel. N-a venit unul să m-ajute, măcar de-afurisenie! – Variantă: afurisánie (ODOBESCU, S. A. 88) s. f.

AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie (după v. sl. zaklin, -anie).

afurisánie sf vz afurisenie

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie.

afurisanie f. pedeapsă canonică: anatemă, excomunicare.

afurisánie și (ob.) -énie f. (d. a afurisi și sufixu sl. -ánie). Excludere dintr’o religiune, excomunicare, Blestem.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)

afurisénie s. f. (sil. -ni-e), art. afurisénia (sil. -ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFURISÉNIE s. v. excomunicare.

AFURISENIE s. (BIS.) afurisire, anatemă, blestem, excomunicare, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

afurisénie, afurisenii s. f. 1. Pedeapsă canonică prin care o persoană este îndepărtată din obștea credincioșilor și oprită pentru un timp de a frecventa biserica; anatemă, blestem. ♦ Loc. adv. (Fam.) (Nici) Măcar de-afurisenie = câtuși de puțin, deloc, defel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie.

Intrare: afurisenie
afurisenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisenie
  • afurisenia
plural
  • afurisenii
  • afuriseniile
genitiv-dativ singular
  • afurisenii
  • afuriseniei
plural
  • afurisenii
  • afuriseniilor
vocativ singular
plural
afurisanie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisanie
  • afurisania
plural
  • afurisanii
  • afurisaniile
genitiv-dativ singular
  • afurisanii
  • afurisaniei
plural
  • afurisanii
  • afurisaniilor
vocativ singular
plural

afurisenie afurisanie

etimologie: