5 intrări

35 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurități masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subția.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare

afin2, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoană) care este rudă prin alianță.

áfină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: afin1 + ] Fruct comestibil al afinului1.

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1.

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1.

AFÍNĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, în formă de bobiță neagră-albăstruie, cu gust ușor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1.

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].

AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)

ÁFINĂ ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin

afină f. broboană de afin din care se fac conserve și siropuri răcoritoare; sucul lor roșu închis se întrebuințează spre a văpsi stofe și pentru colorarea artificială a vinurilor.

*afín, -ă adj. (lat. affínis, învecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rudă pin alianță.

áfină f., pl. e (din dafin infl. de lat. ácinus și ácinum, pl. ácina, bobiță, bacă. D. rom. vine ung. afónya și áfonya. Fruct de afin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză

afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine

afínă (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

áfină (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine

afin, -nă (rudă prin alianță).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordică, din regiunile arctice pînă în munții din regiunile tropicale, cca 148 specii, arborași erecți sau repenți. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pețioli scurți, întregi sau dentate. Flori solitare sau în raceme terminale sau axilare, corolă albă, roz, roșie, cilindrică sau campanulată, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bacă cu multe semințe.

Vaccinium myrtillus L., « Afine ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă verde-deschis cu nuanță de roșu-carmin, sferică, cu 5 lacinii, 10 stamine) singulare, pendente în axa frunzelor. Frunze ovate, ascuțite la vîrf, fin-serate, verzi, caduce. Arbust, 0,45- 0,50 m înălțime foarte ramificat, semitîrîtor. Tulpini și lujeri glabri, verzi. Fruct sferic, bacă neagră-albăstruie.

Intrare: afina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afina
  • afinare
  • afinat
  • afinatu‑
  • afinând
  • afinându‑
singular plural
  • afinea
  • afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afinez
(să)
  • afinez
  • afinam
  • afinai
  • afinasem
a II-a (tu)
  • afinezi
(să)
  • afinezi
  • afinai
  • afinași
  • afinaseși
a III-a (el, ea)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afina
  • afină
  • afinase
plural I (noi)
  • afinăm
(să)
  • afinăm
  • afinam
  • afinarăm
  • afinaserăm
  • afinasem
a II-a (voi)
  • afinați
(să)
  • afinați
  • afinați
  • afinarăți
  • afinaserăți
  • afinaseți
a III-a (ei, ele)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afinau
  • afina
  • afinaseră
Intrare: Afina
Afina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Afina
Intrare: afin (adj.)
afin3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afin
  • afinul
  • afinu‑
  • afi
  • afina
plural
  • afini
  • afinii
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afin
  • afinului
  • afine
  • afinei
plural
  • afini
  • afinilor
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural
Intrare: afină (bot.)
afină1 (bot.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afină
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural
Intrare: afină (jur.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afi
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
  • afi
  • afino
plural
  • afinelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afina

  • 1. A separa de impurități o masă metalică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A subția firele de lână, de bumbac etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

afin (adj.)

etimologie:

afină (bot.)

  • 1. Fructul comestibil al afinului, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09

afin, -ă (persoană) afin afină

  • 1. Persoană aflată în raport juridic de afinitate.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: