7 definiții pentru afin (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afin2, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoană) care este rudă prin alianță.

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].

AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)

*afín, -ă adj. (lat. affínis, învecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rudă pin alianță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afin, -nă (rudă prin alianță).

Intrare: afin (adj.)
afin3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afin
  • afinul
  • afinu‑
  • afi
  • afina
plural
  • afini
  • afinii
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afin
  • afinului
  • afine
  • afinei
plural
  • afini
  • afinilor
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afin (adj.)

etimologie: