2 intrări

9 definiții

afanisít, ~ă a [At: DA ms / PI: -iți, -e / E: afanisi] 1 (Înv) Nimicit. 2 Plictisit. 3 (Rar) Enervat.

afanisí [At: (a. 1788) DOC., ap. HEM 420 / V: afin- / Pzi: ~sesc / E: ngr άφανίξο (aor al lui) ήφανισα] 1 vt (Înv) A nimici. 2 vt (Rar) A plictisi (pe cineva). 3-4 vtr (Rar) A (se) enerva.

AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).

AFANISÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.

afanisí (-sésc, -ít), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65.

afanisésc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afánisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m'a afanisit cu cheltuĭelile luĭ, m'am afanisit cu atîtea cheltuĭelĭ! V. apelpisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

afanisí vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.

avanisi Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi” prin gr. ἀβανίζω „a calomnia, a acuza pe nedrept”. La p. 154 a aceleiași reviste, acad. Iorgu Iordan socotește că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la avan „cumplit”. Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi „a distruge”, pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi”, notată de mine la București (BL, IV, p. 65). Adaug acum și un exemplu din Gh. Brăescu (La clubul decavaților, București, 1965, p. 222): m-ai afanisit.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

afanisit, -ă, afanisiți, -te adj. beat; amețit

Intrare: afanisi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afanisi afanisire afanisit afanisind singular plural
afanisește afanisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afanisesc (să) afanisesc afaniseam afanisii afanisisem
a II-a (tu) afanisești (să) afanisești afaniseai afanisiși afanisiseși
a III-a (el, ea) afanisește (să) afanisească afanisea afanisi afanisise
plural I (noi) afanisim (să) afanisim afaniseam afanisirăm afanisiserăm, afanisisem*
a II-a (voi) afanisiți (să) afanisiți afaniseați afanisirăți afanisiserăți, afanisiseți*
a III-a (ei, ele) afanisesc (să) afanisească afaniseau afanisi afanisiseră
Intrare: afanisit
afanisit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afanisit afanisitul afanisi afanisita
plural afanisiți afanisiții afanisite afanisitele
genitiv-dativ singular afanisit afanisitului afanisite afanisitei
plural afanisiți afanisiților afanisite afanisitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)