90 de definiții pentru aerian (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aerian, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 48 / P: a-e-ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr aèrien] 1 Care se află în aer1 (9). 2 Care se produce în aer1 (9). 3 Care se referă la aviație. 4 (Îs) Linie ~ă Traseu aeronautic. 5 (Îas) Companie de transport aerian (2). 6 Alarmă ~ă Semnal prin care se anunță (în timp de război sau cu scop instructiv) un atac aerian inamic. 7 (Îs) Fenomen ~ Fenomen care se produce în aer1 (9), la distanțe relativ mari deasupra pământului. 8 (Îs) Perspectivă ~ă Perspectivă care se datorează prezenței aerului1 (1) între obiectul văzut și ochi. 9 (Îs) Atac ~ Atac dat de aviația militară (mai ales asupra unui oraș). 10 (Îs) Luptă ~ă Luptă între unități inamice de aviație. 11 (Îs) Unde ~iene Unde herțiene. 12 (Îs) Gaz ~ vz gaz. 13 (Fig) Transparent. 14 (Fig) Gingaș. 15 (Fig) Vaporos. 16 (Fam; fig; d. persoane) Care a pierdut legătura cu realitatea.

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien.

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnul prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: a-e-ri-an] – Din fr. aérien.

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer. Plantă cu rădăcini aeriene. ◊ Vagonetele... înaintează... pe sîrmă, pe o cale aeriană, amețitoare. BOGZA, C. O. 255. Sus, printre tuburi și sîrme aeriene, cerut e împîclit. C. PETRESCU, A. 466. Paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. ♦ Care se întîmplă sau se produce în aer. Luptă aeriană. Atac aerian = atac dat de aviația de luptă sau de bombardament. Alarmă aeriană = semnal prin care se anunță un atac inamic pe calea aerului. 2. Fig. Transparent, diafan (ca aerul); gingaș, vaporos. Lîngă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. EMINESCU, O. I 51. – Pronunțat: a-e-ri-an.

AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer. ◊ Fir aerian = conductor suspendat care servește la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tracțiune electrică; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil întrebuințat la iluminat și încălzit, obținut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se întâmplă, se produce în aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aérien.

AERIÁN, -Ă adj. 1. Aflat în aer. ♦ Întâmplat, produs în aer. ◊ Alarmă aeriană = alarmă prin care se anunță un atac aerian inamic. 2. (Fig.) Diafan, transparent; gingaș, vaporos. [< fr. aérien].

AERIÁN, -Ă adj. 1. care se află în aer. ◊ produs în aer. 2. referitor la aviație. ♦ linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian. 3. (fig.) diafan, transparent; vaporos. 4. (fam.) distrat, visător. (< fr. aérien)

AERIÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care se află în aer. 2) Care se produce în aer. Luptă ~ană. 3) Care ține de aviație; propriu aviației. Cale ~ană. 4) fig. Care este gingaș, diafan; transparent. Ființă ~ană. 5) fig. Care este lipsit de simțul realității; cu capul în nori. [Sil. a-e-ri-an] /<fr. aérien

aerian a. 1. de aer: fluid aerian; 2. care trăește, se petrece în aer; 3. fig. ușor ca aerul: văd ființa-i aeriană EM.

*aerián, -ă adj. (fr. aérien). Din aer, care trăĭește în, care se întîmplă în aer: plantă, călătorie aeriană. De aer: strat aerian. Fig. Ușor ca aeru saŭ ca îngeriĭ (din aer), delicat, gingaș: ființă aeriană.

arată toate definițiile

Intrare: aerian
aerian adjectiv
  • silabație: -ri-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerian
  • aerianul
  • aerianu‑
  • aeria
  • aeriana
plural
  • aerieni
  • aerienii
  • aeriene
  • aerienele
genitiv-dativ singular
  • aerian
  • aerianului
  • aeriene
  • aerienei
plural
  • aerieni
  • aerienilor
  • aeriene
  • aerienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aerian

  • 1. Care se află în aer, care se întâmplă, se produce în aer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 5 exemple
    exemple
    • Plantă cu rădăcini aeriene.
      surse: DLRLC
    • Vagonetele... înaintează... pe sîrmă, pe o cale aeriană, amețitoare. BOGZA, C. O. 255.
      surse: DLRLC
    • Sus, printre tuburi și sîrme aeriene, cerul e împîclit. C. PETRESCU, A. 466.
      surse: DLRLC
    • Paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122.
      surse: DLRLC
    • Luptă aeriană.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fir aerian = conductor suspendat care servește la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tracțiune electrică; fir de cale.
      surse: DLRM
    • 1.2. Gaz aerian = gaz combustibil întrebuințat la iluminat și încălzit, obținut prin distilarea huilei; gaz de iluminat.
      surse: DLRM
  • 2. Care se referă la aviație.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.2. Atac aerian = atac dat de aviația de luptă sau de bombardament.
      surse: DLRLC
    • 2.3. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • exemple
    • Lîngă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. EMINESCU, O. I 51.
      surse: DLRLC
  • surse: MDN '00

etimologie: