AERIAN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer. Plantă cu rădăcini aeriene. ◊ Vagonetele... înaintează... pe sîrmă, pe o cale aeriană, amețitoare. BOGZA, C. O. 255. Sus, printre tuburi și sîrme aeriene, cerut e împîclit. C. PETRESCU, A. 466. Paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. ♦ Care se întîmplă sau se produce în aer. Luptă aeriană. Atac aerian = atac dat de aviația de luptă sau de bombardament. Alarmă aeriană = semnal prin care se anunță un atac inamic pe calea aerului. 2. Fig. Transparent, diafan (ca aerul); gingaș, vaporos. Lîngă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. EMINESCU, O. I 51. – Pronunțat: a-e-ri-an.