14 definiții pentru advers


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

advérs, ~ă a [At: IORDAN, L.R.A. 476 / Pl: ~rși, ~e / E: fr adverse, lat adversus] 1 Așezat opus. 2 (Fig) Contrar. 3 (Fig) Ostil. 4 (Îs) Parte ~ă Adversar într-un proces, într-o afacere etc. 5 (Fig) Nefavorabil.

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. ♦ Fig. Potrivnic. – Din fr. adverse, lat. adversus.

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus.

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; potrivnic. ◊ (Jur.) Parte adversă = adversarul într-un proces. ♦ Dușmănos. [Ostrovul] se ridică... ca o cetate singuratică și zburlită, înconjurată din toate părțile de elemente adverse. BOGZA, C. O. 403.

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic; dușmănos. – Fr. adverse (lat. lit. adversus).

ADVÉRS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversus – contra].

ADVÉRS, -Ă adj. 1. situat în față; contrar, opus. ♦ parte ~ă = adversar (într-un proces). 2. (fig.) potrivnic. (< fr. adverse, lat. adversus)

ADVÉRS ~să (~și, ~se) 1) Care este așezat în față; opus; contrar. ◊ Parte ~să adversar într-un proces, afacere etc. 2) fig. Care se află în opoziție totală; opus. Elemente ~se. /<fr. adverse, lat. adversus

advers a. contrar, opus: partea adversă a câștigat procesul.

*advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

advérs adj. m., pl. advérși; f. advérsă, pl. advérse

advérs adj. m., pl. advérși; f. sg. advérsă, pl. advérse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADVÉRS adj. 1. v. opus. 2. v. dușmănos.

ADVERS adj. contrar, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~.)

Intrare: advers
advers adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • advers
  • adversul
  • adversu‑
  • adversă
  • adversa
plural
  • adverși
  • adverșii
  • adverse
  • adversele
genitiv-dativ singular
  • advers
  • adversului
  • adverse
  • adversei
plural
  • adverși
  • adverșilor
  • adverse
  • adverselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

advers

etimologie: