4 definiții pentru adulma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adulma v vz adulmeca

adúlmec și (vechĭ) adúlm, aúlm și úlm, a v. tr. (lat. ad-olmĭcare saŭ rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iaĭ urma mirosind (cum fac cîniĭ ca să descopere vînatu ca să se ferească de vînătorĭ): un cîne care adulmecă putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima îĭ umbla aĭiurea cercetînd, adulmecînd (Rebr, 2,129); hoțu adulmecă mișcarea polițiiĭ. – Și dúlmăc, -ecĭ, -ecă; să -ece (Mold. sud) și ulmesc (Mold. sud): îșĭ unflă nările lupu ca să ulmească stîna, și pornește (VR. 2,204). Mrom. úlmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput și oblicesc 1.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADULMÁ vb. v. adulmeca, mirosi.

adulma vb. v. ADULMECA. MIROSI.

Intrare: adulma
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adulma
  • adulmare
  • adulmat
  • adulmatu‑
  • adulmând
  • adulmându‑
singular plural
  • adulmă
  • adulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adulm
(să)
  • adulm
  • adulmam
  • adulmai
  • adulmasem
a II-a (tu)
  • adulmi
(să)
  • adulmi
  • adulmai
  • adulmași
  • adulmaseși
a III-a (el, ea)
  • adulmă
(să)
  • adulme
  • adulma
  • adulmă
  • adulmase
plural I (noi)
  • adulmăm
(să)
  • adulmăm
  • adulmam
  • adulmarăm
  • adulmaserăm
  • adulmasem
a II-a (voi)
  • adulmați
(să)
  • adulmați
  • adulmați
  • adulmarăți
  • adulmaserăți
  • adulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • adulmă
(să)
  • adulme
  • adulmau
  • adulma
  • adulmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)