2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adorat, ~ă [At: EMINESCU, P. 128/ Pl: ~ați, ~e / E: adora] 1-2 smf, a (Om) extrem de iubit. 3 a Care are un cult pentru cineva sau ceva. 4 a (D. o divinitate) Slăvită. 5 a Cinstit. 6 a Venerat.

ADORÁT, -Ă, adorați, -e, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.

ADORÁT, -Ă, adorați, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.

ADORÁT, -Ă, adorați, -te, adj. Care este iubit pînă la adorare. Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. EMINESCU, O. I 192. ◊ (Substantivat) Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei. EMINESCU, O. I 154.

ADORÁT, -Ă, adorați, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ Venerat, slăvit. – V. adora.

ADORÁT, -Ă adj. (adesea s.) Foarte iubit. ♦ Venerat, slăvit. [< adora].

adora vt [At: NEGRUZZI, S. I 110 / Pzi: adór / E: fr adorer] 1 A iubi pe cineva fără limită. 2 A avea un cult pentru cineva sau ceva. 3 A slăvi o divinitate. 4 A cinsti. 5 A venera.

ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.

ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.

ADORÁ, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cei mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau (familiar) pentru ceva. Amîndoi adorau marea. BART, E. 51. Ea asculta cu îngăduință povestele lor și juca cu dînșii preferansul, încît ei o adorau. NEGRUZZI, S. I 110. 2. A slăvi o divinitate, a i se închina cu evlavie mistică. Vechii greci adorau numeroși zei.

ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. – Fr. adorer (lat. lit. adorare).

ADORÁ vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare].

ADORÁ vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare)

A ADORÁ adór tranz. 1) A iubi cu patimă. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a venera; a idolatriza; a zeifica; a diviniza. /<fr. adorer, lat. adorare

adorà v. 1. a se închina lui D-zeu; 2. a avea un fel de cult pentru cineva, a iubi cu pasiune: el își adoră copiii.

*adór, a -á, v. tr. (lat. ad-óro, -oráre). Mă închin luĭ Dumnezeŭ. Fig. Iubesc cu pasiune: a adora muzica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adorá (a ~) vb., ind. prez. 3 adóră

adorá vb., ind. prez. 1 sg. adór, 3 sg. și pl. adóră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADORÁT adj. divinizat, idolatrizat, venerat, (înv.) cinstit. (Persoană ~.)

arată toate definițiile

Intrare: adorat
adorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adorat
  • adoratul
  • adoratu‑
  • adora
  • adorata
plural
  • adorați
  • adorații
  • adorate
  • adoratele
genitiv-dativ singular
  • adorat
  • adoratului
  • adorate
  • adoratei
plural
  • adorați
  • adoraților
  • adorate
  • adoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: adora
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adora
  • adorare
  • adorat
  • adoratu‑
  • adorând
  • adorându‑
singular plural
  • ado
  • adorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ador
(să)
  • ador
  • adoram
  • adorai
  • adorasem
a II-a (tu)
  • adori
(să)
  • adori
  • adorai
  • adorași
  • adoraseși
a III-a (el, ea)
  • ado
(să)
  • adore
  • adora
  • adoră
  • adorase
plural I (noi)
  • adorăm
(să)
  • adorăm
  • adoram
  • adorarăm
  • adoraserăm
  • adorasem
a II-a (voi)
  • adorați
(să)
  • adorați
  • adorați
  • adorarăți
  • adoraserăți
  • adoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ado
(să)
  • adore
  • adorau
  • adora
  • adoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adorat

  • 1. adesea substantivat Extrem de iubit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. EMINESCU, O. I 192.
      surse: DLRLC
    • Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi adora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

adora

  • 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: iubi 2 exemple
    exemple
    • Amîndoi adorau marea. BART, E. 51.
      surse: DLRLC
    • Ea asculta cu îngăduință povestele lor și juca cu dînșii preferansul, încît ei o adorau. NEGRUZZI, S. I 110.
      surse: DLRLC
  • 2. A slăvi (o divinitate).
    exemple
    • Vechii greci adorau numeroși zei.
      surse: DLRLC

etimologie: