2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADIÁTĂ s. f. v. diată.

adiată f. pop. V. diată: adiată nu-ți face PANN.

DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-.Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta.

DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-.Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta.

dia sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65r/3 / V: ad~, (rar) adiat sn / P: di-a~ / Pl: ~te, (rar) dieți / E: ngr διατγή] (Înv) 1 Testament. 2 Prevedere testamentară. 3 (Îf adiată) Decizie.

ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge ușor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca ușor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

DIÁTĂ, diate, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Testament. Vra să zică ai venit ca să aduci acea diată a omului vostru. SADOVEANU, N. F. 110. Mi-a încredințat un caiet descusut, scris pe mai toate fețele, zicînd că este diata sa. GALACTION, O. I 563. Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie; de diată însă, nici urmă. M. I. CARAGIALE, C. 91. 2. Sarcină testamentară. Boierimea nesătulă a țării aceștia a avut și ea cuvînt și diată să stîngă neamul acelui Ștefan-vodă, de care ea s-a înfricoșat patruzeci și opt de ani. SADOVEANU, N. P. 50. – Pronunțat: di-a-. - Variantă: adiátă (CARAGIALE, O. I 256, ISPIRESCU, L. 331) s. f.

ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt, la pers. 3) A sufla lin, ușor; (despre miros) a veni în unde ușoare. ♦ Tranz. A murmura, a șopti. 2. Tranz. (Reg.) A mângâia; a atinge ușor. 3. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca. – Lat. *adiliare (< ilia „pânză”).

A ADIÁ pers. 3 adíe intranz. 1) (despre vânt) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se răspândi câte puțin. 3) fig. (melodii, cântece) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a îngâna. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

DIÁTĂ ~e f. înv. Document în care o persoană își fixează dispozițiile (în special cu privire la avere), care urmează să fie îndeplinite după moartea acesteia; testament. [Sil. di-a-] /<ngr. díeta

DIATĂ s. f. (Mold., ȚR, Trans. SE) Testament. A: Harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte, ce-i zîc diata acum. DOSOFTEI, VS. După moartea tătîne-meu, după diata lui, am împărțit părinteasca averi. H 17791, 19v; cf. NECULCE; B 1774, 58v, 61v; B 1775, 108v, 109r,109v, 110r, 112v; B 1779, 68v. B: îți va zice pentru moștenire, pentru diată. MĂRG. 1691, 21r. Trimite ... să-i zică să facă diiate pentru că nu iaste nădeajde de viață. MC 8r; cf. ANTIM; MĂRG. 1746, 22r; PRAV. COND. (1780). C: Testament (sau diată) [titlu]. EUSTATIEVICI. Etimologie: ngr. dieta.

diată f. testament: tată, ești slab foarte și diată căci nu-ți faci? PANN. [Gr. mod.].

diátă f., pl. diete ca poĭată, poĭete (ngr. diáta, d. vgr. diátaxis, orînduĭală, și diathéke, testament. V. sintaxă). Vechĭ. Testament. – Și adiată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diátă (testament) (înv.) (di-a-) s. f., g.-d. art. diátei; pl. diáte

adiá vb. (sil. -di-a), ind. și conj. prez. 3 sg. adíe; ger. adiínd (sil. -di-ind)

diátă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diátei; pl. diáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADIÁ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

ADIÁ vb. (prin Transilv.) a trăgăna. (Vântul ~.)

arată toate definițiile

Intrare: adiat
adiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiat
  • adiatul
  • adiatu‑
  • adia
  • adiata
plural
  • adiați
  • adiații
  • adiate
  • adiatele
genitiv-dativ singular
  • adiat
  • adiatului
  • adiate
  • adiatei
plural
  • adiați
  • adiaților
  • adiate
  • adiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: diată
  • silabație: di-a-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dia
  • diata
plural
  • diate
  • diatele
genitiv-dativ singular
  • diate
  • diatei
plural
  • diate
  • diatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adia
  • adiata
plural
  • adiate
  • adiatele
genitiv-dativ singular
  • adiate
  • adiatei
plural
  • adiate
  • adiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adia

  • 1. intranzitiv (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aburi sufla 9 exemple
    exemple
    • Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16.
      surse: DLRLC
    • Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8.
      surse: DLRLC
    • Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30.
      surse: DLRLC
    • Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449.
      surse: DLRLC
    • figurat Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat Concertul de Mozart în re În juru-ți adie. BANUȘ, B. 81.
      surse: DLRLC
    • Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al fînului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13.
      surse: DLRLC
    • Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC
    • Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13.
      surse: DLRLC
    • comentariu Persoana a 3-a singular și: adiază.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A cânta cu glas stins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murmura îngâna șopti un exemplu
    exemple
    • tranzitiv poetic Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A atinge ușor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: atinge mângâia 2 exemple
    exemple
    • Oftă amar... și adiă pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38.
      surse: DLRLC
    • Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A clătina, a mișca ușor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: clătina mișca 2 exemple
    exemple
    • [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36.
      surse: DLRLC
    • Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cântarul). GOROVEI, C. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

diată adiată învechit

  • 1. Prevedere testamentară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: testament 3 exemple
    exemple
    • Vra să zică ai venit ca să aduci acea diată a omului vostru. SADOVEANU, N. F. 110.
      surse: DLRLC
    • Mi-a încredințat un caiet descusut, scris pe mai toate fețele, zicînd că este diata sa. GALACTION, O. I 563.
      surse: DLRLC
    • Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie; de diată însă, nici urmă. M. I. CARAGIALE, C. 91.
      surse: DLRLC
  • 2. arhaizant Sarcină testamentară.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Boierimea nesătulă a țării aceștia a avut și ea cuvînt și diată să stîngă neamul acelui Ștefan-vodă, de care ea s-a înfricoșat patruzeci și opt de ani. SADOVEANU, N. P. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: