3 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

ADIA s. f. v. diată.

ADIA s. f. v. diată.

ADIA s. f. v. diată.

ADIA s. f. v. diată.

adia sf vz diată

ADIA (pl. -te) sf. ⚖️ Testament: s’a scris adiata, s’a iscălit de împărat și de toată obștea (ISP.) [👉 DIATĂ].

adiată f. pop. V. diată: adiată nu-ți face PANN.

adiátă, V. diată.

DIATĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-.Var.: adia s. f.] – Din ngr. díeta.

DIATĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-.Var.: adia s. f.] – Din ngr. díeta.

dia sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65r/3 / V: ad~, (rar) adiat[1] sn / P: di-a~ / Pl: ~te, (rar) dieți / E: ngr διατγή] (Înv) 1 Testament. 2 Prevedere testamentară. 3 (Îf adiată) Decizie.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ADIA, pers. 3 adie, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge ușor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca ușor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

DIATĂ, diate, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Testament. Vra să zică ai venit ca să aduci acea diată a omului vostru. SADOVEANU, N. F. 110. Mi-a încredințat un caiet descusut, scris pe mai toate fețele, zicînd că este diata sa. GALACTION, O. I 563. Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie; de diată însă, nici urmă. M. I. CARAGIALE, C. 91. 2. Sarcină testamentară. Boierimea nesătulă a țării aceștia a avut și ea cuvînt și diată să stîngă neamul acelui Ștefan-vodă, de care ea s-a înfricoșat patruzeci și opt de ani. SADOVEANU, N. P. 50. – Pronunțat: di-a-. - Variantă: adia (CARAGIALE, O. I 256, ISPIRESCU, L. 331) s. f.

ADIA, adii, vb. I. 1. Intranz. (Despre vînt, la pers. 3) A sufla lin, ușor; (despre miros) a veni în unde ușoare. ♦ Tranz. A murmura, a șopti. 2. Tranz. (Reg.) A mîngîia; a atinge ușor. 3. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca. – Lat. *adiliare (< ilia „pînză”).

A ADIA pers. 3 adie intranz. 1) (despre vânt) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se răspândi câte puțin. 3) fig. (melodii, cântece) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a îngâna. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

DIATĂ ~e f. înv. Document în care o persoană își fixează dispozițiile (în special cu privire la avere), care urmează să fie îndeplinite după moartea acesteia; testament. [Sil. di-a-] /<ngr. díeta

diată f. testament: tată, ești slab foarte și diată căci nu-ți faci? PANN. [Gr. mod.].

diátă f., pl. diete ca poĭată, poĭete (ngr. diáta, d. vgr. diátaxis, orînduĭală, și diathéke, testament. V. sintaxă). Vechĭ. Testament. – Și adiată.

Ortografice DOOM

dia (testament) (înv.) (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diatei; pl. diate

dia (testament) (înv.) (di-a-) s. f., g.-d. art. diatei; pl. diate

adia vb. (sil. -di-a), ind. și conj. prez. 3 sg. adie; ger. adiind (sil. -di-ind)

dia s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diatei; pl. diate

adia (i-a) (ger. adiind)

Etimologice

adia (-iez, -at), vb.1. (Despre vînt) A sufla ușor. – 2. A clătina, a tremura, a mișca ușor. – 3. A mîngîia, a netezi. – Mr. adil’u „respir”. < Lat. ădŏlĕre „a transforma în aburi, a evapora”, prin intermediul unei forme vulg. *ădŏliāre; cf. ădolĕscĕre „a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”. Reducerea *aduia › adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă cf. baiur › baier. Pentru sensul 3, cf. fr. flatter, din lat. flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca der. vulg. de la adūlāre „a adula”, ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (cf. împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (cf. Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un lat. *adiliāre, de la ilia; și cu atît mai puțin cea a provenienței din halare sau anhelare (Giuglea, LL, II, 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac, II, 1); sau din sb. dujem, bg. dujă „a sufla” (Scriban), care pare a proveni din rom.

diată (diate), s. f. – Testament. – Var. adiată. Mr. dhiată. Ngr. διάτα (Tiktin), cf. alb. djatë.

Sinonime

ADIA vb. (prin Transilv.) a trăgăna. (Vântul ~.)

ADIA vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

DIA s. v. testament.

dia s. v. TESTAMENT.

Regionalisme / arhaisme

DIATĂ s. f. (Mold., ȚR, Trans. SE) Testament. A: Harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte, ce-i zîc diata acum. DOSOFTEI, VS. După moartea tătîne-meu, după diata lui, am împărțit părinteasca averi. H 17791, 19v; cf. NECULCE; B 1774, 58v, 61v; B 1775, 108v, 109r,109v, 110r, 112v; B 1779, 68v. B: îți va zice pentru moștenire, pentru diată. MĂRG. 1691, 21r. Trimite ... să-i zică să facă diiate pentru că nu iaste nădeajde de viață. MC 8r; cf. ANTIM; MĂRG. 1746, 22r; PRAV. COND. (1780). C: Testament (sau diată) [titlu]. EUSTATIEVICI. Etimologie: ngr. dieta.

Intrare: adiată
adiată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: adiat
adiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiat
  • adiatul
  • adiatu‑
  • adia
  • adiata
plural
  • adiați
  • adiații
  • adiate
  • adiatele
genitiv-dativ singular
  • adiat
  • adiatului
  • adiate
  • adiatei
plural
  • adiați
  • adiaților
  • adiate
  • adiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: diată
  • silabație: di-a-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dia
  • diata
plural
  • diate
  • diatele
genitiv-dativ singular
  • diate
  • diatei
plural
  • diate
  • diatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adia
  • adiata
plural
  • adiate
  • adiatele
genitiv-dativ singular
  • adiate
  • adiatei
plural
  • adiate
  • adiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adiaverb

  • 1. intranzitiv (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16. DLRLC
    • format_quote Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8. DLRLC
    • format_quote Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30. DLRLC
    • format_quote Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. DLRLC
    • format_quote figurat Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Concertul de Mozart în re În juru-ți adie. BANUȘ, B. 81. DLRLC
    • format_quote Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al fînului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13. DLRLC
    • format_quote Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
    • format_quote Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
    • comentariu Persoana a 3-a singular și: adiază. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A cânta cu glas stins. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote tranzitiv poetic Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A atinge ușor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Oftă amar... și adiă pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
    • format_quote Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17. DLRLC
  • 4. intranzitiv A clătina, a mișca ușor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. DLRLC
    • format_quote Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cântarul). GOROVEI, C. 59. DLRLC
etimologie:

dia, diatesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Prevedere testamentară. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: testament
    • format_quote Vra să zică ai venit ca să aduci acea diată a omului vostru. SADOVEANU, N. F. 110. DLRLC
    • format_quote Mi-a încredințat un caiet descusut, scris pe mai toate fețele, zicînd că este diata sa. GALACTION, O. I 563. DLRLC
    • format_quote Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie; de diată însă, nici urmă. M. I. CARAGIALE, C. 91. DLRLC
  • 2. arhaizant Sarcină testamentară. DLRLC
    • format_quote Boierimea nesătulă a țării aceștia a avut și ea cuvînt și diată să stîngă neamul acelui Ștefan-vodă, de care ea s-a înfricoșat patruzeci și opt de ani. SADOVEANU, N. P. 50. DLRLC
  • 3. învechit În forma adiată: decizie. MDA2
    sinonime: decizie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.