adecvat, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 11 / V: ~cuat, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: fr adequat, lat adaequatus] Care corespunde cerințelor Si: potrivit. corectată

ADECVÁT, -Ă adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ♦ (Fil.; despre idei, cunoștințe etc.) Care corespunde fidel obiectului. [Var.: adecuát, -ă adj.] – Din fr. adéquat, lat. adaequatus.

ADECVÁT, -Ă, adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ♦ (Fil.; despre idei, cunoștințe etc.) Care corespunde fidel obiectului. [Var.: adecuát, -ă, adj.] – Din fr. adéquat, lat. adaequatus.

ADECVÁT, -Ă, adecvați, -te, adj. (Uneori cu determinări în dativ sau introduse prin prep. «la») Potrivit, corespunzător, nimerit. Mijloc adecvat scopului. Adecvat la specificul nostru. ◊ Spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecvată, pot scăpa de uniformitatea lor [a ideilor plate], IBRĂILEANU, SP. CR. 113. – Variantă: adecuát, -ă (SEBASTIAN, T. 188) adj.

ADECVÁT, -Ă, adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. [Var.: adecuát, -ă, adj.] – Fr. adéquat (lat. lit. adaequatus).

ADECVÁT, -Ă adj. 1. Potrivit, corespunzător, nimerit. 2. (Fil.) Conform, identic. ◊ Cunoaștere adecvată = cunoaștere care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen. [Var. adecuat, -ă adj. / cf. fr. adéquat, germ. adäquat].

ADECVÁT, -Ă adj. 1. potrivit, corespunzător. 2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen. (< fr. adéquat, lat. adaequatus)

ADECVÁT ~tă (~ți, ~te) Care corespunde situației, scopului; potrivit; corespunzător. Cuvinte ~te. /<lat. adaequatus, fr. adéquat

adecuat, ~ă a vz adecvat

adecva vtr [At: DEX² / Pzi: ~vez / E: drr adecvat] 1-2 A deveni (sau a face să devină) adecvat.

ADECVÁ, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv). corectată

ADECVÁ, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv). corectată

ADECVÁ, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv) – adecváre s. f. corectată

ADECUÁT, -Ă adj. v. adecvat.

ADECVÁ vb. I refl. (Rar) A fi adecvat; a se conforma, a se potrivi, a se adapta. [< adecvat].

ADECVÁ vb. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma. (< adecvat)

adecuat a. Filoz. de o întindere egală, echivalent obiectului: idei adecuate.

*adecŭát, -ă adj. (lat. adaequatus, d. aequs, aequali, egal; fr. adéquat). Potrivit, corespunzător: un cuvînt adecŭat noțiuniĭ. – Fals adecvat.