ADECVA, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv). corectat(ă)

adecva vtr [At: DEX² / Pzi: ~vez / E: drr adecvat] 1-2 A deveni (sau a face să devină) adecvat.

ADECVA, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv). corectat(ă)

ADECVA, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv) – adecvare s. f. corectat(ă)

ADECVA vb. I refl. (Rar) A fi adecvat; a se conforma, a se potrivi, a se adapta. [< adecvat].

ADECVA vb. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma. (< adecvat)

ADECVAT, -Ă adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ♦ (Fil.; despre idei, cunoștințe etc.) Care corespunde fidel obiectului. [Var.: adecuat, -ă adj.] – Din fr. adéquat, lat. adaequatus.

adecuat, ~ă a vz adecvat

adecvat, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 11 / V: ~cuat, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: fr adequat, lat adaequatus] Care corespunde cerințelor Si: potrivit. corectat(ă)

*ADECUAT adj. Potrivit cu un lucru, ce corespunde ideii pe care ne-o facem despre el: nu găsesc cuvîntul ~ acestei noțiuni [fr. < lat.].

ADECVAT, -Ă, adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ♦ (Fil.; despre idei, cunoștințe etc.) Care corespunde fidel obiectului. [Var.: adecuat, -ă, adj.] – Din fr. adéquat, lat. adaequatus.

ADECVAT, -Ă, adecvați, -te, adj. (Uneori cu determinări în dativ sau introduse prin prep. «la») Potrivit, corespunzător, nimerit. Mijloc adecvat scopului. Adecvat la specificul nostru. ◊ Spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecvată, pot scăpa de uniformitatea lor [a ideilor plate], IBRĂILEANU, SP. CR. 113. – Variantă: adecuat, -ă (SEBASTIAN, T. 188) adj.

ADECVAT, -Ă, adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. [Var.: adecuat, -ă, adj.] – Fr. adéquat (lat. lit. adaequatus).

ADECUAT, -Ă adj. v. adecvat.

ADECVAT, -Ă adj. 1. Potrivit, corespunzător, nimerit. 2. (Fil.) Conform, identic. ◊ Cunoaștere adecvată = cunoaștere care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen. [Var. adecuat, -ă adj. / cf. fr. adéquat, germ. adäquat].

ADECVAT, -Ă adj. 1. potrivit, corespunzător. 2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen. (< fr. adéquat, lat. adaequatus)

ADECVAT ~tă (~ți, ~te) Care corespunde situației, scopului; potrivit; corespunzător. Cuvinte ~te. /<lat. adaequatus, fr. adéquat

adecuat a. Filoz. de o întindere egală, echivalent obiectului: idei adecuate.

*adecŭát, -ă adj. (lat. adaequatus, d. aequs, aequali, egal; fr. adéquat). Potrivit, corespunzător: un cuvînt adecŭat noțiuniĭ. – Fals adecvat.

adecva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adecvez, 3 adecvează; conj. prez. 1 sg. să adecvez, 3 să adecveze

adecva (a ~) vb., ind. prez. 3 adecvează

adecva vb., ind. prez. 1 sg. adecvez, 3 sg. adecvează

+adecvat² adv.

adecvat¹ adj. m., pl. adecvați; f. adecvată, pl. adecvate

adecvat adj. m., pl. adecvați; f. adecvată, pl. adecvate

adecvat adj. m., pl. adecvați; f. sg. adecvată, pl. adecvate

adecvat

adecvat.

ADECVA vb. v. adapta.

ADECVAT adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adv. v. recomandabil. 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. bine venit.

ADECVAT adj., adv. 1. adj. conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Mijlocul cel mai ~ pentru...) 2. adv. indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu e ~ să...) 3. adj. bun, indicat, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru arte.) 4. adj. binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

Adecvat ≠ inadecvat, neadecvat, nepotrivit